TIC- POEM -TAC

Din orologii s-au sculptat poeme
de dincolo de punct,
de dincolo de timp, 
de dincolo de vreme,
care din moarte prins-au formă în cuvânt
de-atunci - de mult,
de mai aproape...
în ce sunt...

Când soarele-a apus norii au lăcrimat.
Eu am ieşit prin ploaie râzând,
ploaia plângând m-a 'mbrățişat...
un strop... alt strop...
pe toți cât am putut,
o-mbrățişare luuungă
precum un lung sărut...

Sau cum un sfânt ce ziua îşi aşteaptă
din curgerea de vremi,
din lacrima-nțeleaptă,
ce-a modelat un cuget
prin anotimpuri - straie
lipite de un trup
- cuierul din odaie ...

Toate se scurg în intervalul de tic-tac.
Ca un copac
în toamnă mă îmbrac
şi-am să mă pierd...
într-o îmbrățişare desfrunzită...
Tic- ... a-nceput poemul
-tac... clipa e gătită...

15 august 2016
Mara Emerraldi

Din orologii s-au sculptat poeme
de dincolo de punct,
de dincolo de timp, 
de dincolo de vreme,
care din moarte prins-au formă în cuvânt
de-atunci - de mult,
de mai aproape...
în ce sunt...

METAFORA

Sufletul meu
- petale de flori -
respirația ta
- boare ce le-nfioară.
Ochii coboară lumina privirii
- culori şi-nfiorare,
o vraja ce leagă
- fir nevazut al chimiei,
aurile florilor cu respirația borilor
- un urobor ce şi-a prins coada
întru desăvârşire.

Am să m-arunc
toamnă în brațele tale
cu un dar de măr din grădina Raiului ...

O, Eva ce-ți ceri întruparea din coastă!

3 sept 2016
Mara Emerraldi

METANIA

Am să-ți roiesc săruturi de toamnă
pe frunze de castan,
în calea-ți se-aşeze, 
tu,
vânt ce le desprinzi
spre nălucirea tânjită.

De dincolo de vreme
crească în noi jocul trăirilor
- toate câte au fost strânse
într-o respirație cu puls -
pornire din voința fiorului
dintâi.

Şi-atunci,
îți voi ridica obelisc al iubirii,
într-o clipă de inspirație,
metania.

...cădere
în veşmânt de aur.

10 sept. 2016
Mara Emerraldi

AUTUMNALĂ

Sufletul mi-e plin de verde,
trupul prinde-a ofili
într-o toamnă ce se vede
cu frunze a mă-nveli.

Slab căldura se răsfrânge
în văzduhul plin de vară
iar lumina se prelinge,
se topește până-n seară.

Versul meu de poezie
cântă anotimpu-n care
într-o zbatere târzie
orice frunză cade, moare ...

Și se-așează cu speranță
'ntr-un covor de flăcări vii,
un dans plin de 'xuberanță ...
Unde ești? De ce nu vii

În înalturi a ne-ascunde
- entități întru iubire?
Ne vom pierde în secunde,
-n clipe lungi, fără de știre ...

Pe-a altarului albastru
să ne ridicăm culoare,
tu, Luceafăr - mândru astru,
eu, un mac - înflăcărare ...

11 septembrie 2016
Mara Emerraldi

NAIVITATE NEDISIMULATĂ

Uneori,
aş vrea să pun trei puncte de suspensie,
să rămână
undeva ... acolo ...
o scârbă colosală
şi-un dezgust imens ce mă cuprinde
față de aşa zisele lecții
- lecții de viață,
lecții ... de lecții -
în care se întinează, clar, o naivitate
în toată splendoarea ei,
fără margini,
aproape de extazul prostiei,
clădită ,,din'' şi ,,pe'' vise.

În trecerea meteorică prin
această comedie,
la braț cu acea naivitate,
până la urmă prostească,
într-un iureş de ...
vise colorate şi speranțe,
- o realitate dureroasă,
cu zâmbet tâmp și strâmb -
se găseşte oriunde, oricând
câte o mână a împrăştia gândurile,
într-o mângâiere perfidă de alint.

Și-atunci,
la acel ,,uneori”
pun cele trei puncte
- adagio suspans -
semn al naivității nedisimulate.

12 septembrie 2016
Mara Emerraldi

TRĂIESC

Trăiesc ca mirare sau ca întrebare?

Trăiesc un interval deschis de timp,
secundele trec prin mine, eu prin ele,
vin puhoi de numere până la sfîrșit de viață;
interval - revărsare -
secundă cu secundă în
trăire și vibrăție
MIRARE!

Trăiesc prin pendulul cu numerele lui
plus infinite,
eu - borna ce le vrăjesc
scutuându-mă de ele
într-un minus ce m-adună
- o formă de vis trecut
unde ... rămân imortalizată veciei
în cea mai desăvârșită înfățişare
- ÎNTREBARE?

Trăiesc numerele pendulului,
mă adun scăzându-mă în calcule
prin metoda absurdului
- eu fiind necunoscuta timpului
culegând petalele florilor de cireș,
zâmbetul soarelui topit ca mierea de căldură,
îmbrăcând rochia din frunzele de aur
și primind sărutarea pe tâmple a fulgilor de nea
- MIRARE! ... ÎNTREBARE?

Trăiesc un timp necunoscut
sau
timpul trăiește necunoscuta?

17 septembrie 2016
Mara Emerraldi

IUBEȘTE-MĂ

Iubește-mă ca pe toamna în care
În hârjoană eram doi nebuni,
Tu și eu numai dor și minuni,
Răsărit de lună ... de soare.

Iubește-mă, sunt flacără vie,
În al toamnei decor sunt o frunză,
Tablou ce mă are drept pânză,
Unde tu desenezi o făclie.

Iubește-mă ca pe timpul din basme,
Sunt uimire, acel ,,niciodată”,
Emoția nostră, iubire brodată
Din celestele lumi și fantasme.

Iubește-mă ca pe-un gând de-nălțare,
În brațe mă poartă ca vântul,
Sărutu-mi să-ți fie veșmântul ...
Eu, frunza de dor ce-ți cad la picioare.

Mara Emerraldi

EU ... TU ...

Eu, pasăre de dor
Ce-ți mângâie seninul,
Sunt sentiment, fior ...
Sunt macul ca rubinul ...

Tu eşti al meu albastru
Cu roza cardinală
Şi-al dimineții astru
Luceafăr nopți-n smoală ...

Eu îți sunt căutarea
Închinată în plecări.
Îți sun poem, mirarea,
Pasul de dans - flăcări ...

Tu, auriu de toamnă
O frunză pe-o vioară ...
Eşti totul ce înseamnă
Condei de gând ce zboară ...
... zboară ... zboară ...

8 sept 2016
Mara Emerraldi

ACOLO ... REFLECȚIE

 

Acolo

e plin de definiții,

dar de puține ori găseşti

ceva definit

sau de definit.

Acolo

se nasc impresii

fiind impresionat de atâta impresionism

şi atâți impresionişti,

la un loc care impresionează,

dar de puține ori reuşeşti să găseşti

grandoarea impresiei născute.

Acolo

mut de uimire

ai văzut uimirea

primei şi a ultimilor uimiri,

dar de puține ori găseşti

a uimirilor uimire.

 

Acolo

uimit de uimire,

la locul cu impresii,

impresionat,

te gaseşti definit prin definiție.

Acolo

te găseşti reflectat din reflexii de ...

reflecție.

 

27 sept. 2016

Mara Emerraldi

SCRIIND

Scriind
îmi aștern sufletul la picioarele Tale,
Tu, cel ce știi nevoia mea
de a fi
,,precum în cer așa și pre pământ”,
iar gându-mi este
foc
și focul i-al inimii
ce-și caută fluturii plecați
în căutarea fericirii.

Scriind
dăruiesc clipa mea de sinceritate
în care sunt doar ...
eu fară eu,
doar eul acela al Tău,
eul curat de prunc
care strălucește de Tine
în căutarea Luminii Tale.

Și gânguresc în scrierile mele
taina de-a fi la sânul mamei,
unde Tatăl privește mulțumit
creația-I de-nceput.

13 august 2016
Mara Emerraldi

CÂNT SOARELUI

Te topeşti în lumină
şi iei formă de floare
Petale de galben, de-albastru
și de orice culoare.
Te găsesc alb
în bobul de grâu
Și te joci în sclpirea
undei de râu.

Te-ai născut de demult,
înainte de lume.
Răsărit dărui zilei
ce cu tine apune,
Crești copaci spre înalt
care-ți caută chipul,
Hrănești frunze-adunate
în vârful de stipul ...

A te-atinge nu pot
ciudătă stihie,
dar te simt, ești clocot,
minții-aduci reverie ...
Ești speranța ce-apari
pentru toți condamnații,
Aparții lor și nouă
și în ceruri la alții.

Tu ești zeu pentru unii
- ochiul cel bun -
Sau fratele lunii,
a oricărui nebun ...
Nelipsit ești în toate,
doar un punct prezentat,
Crucea ta-i pe cămașă
sau în vers ești cântat,
Soare!
.............................................
Luminezi Raiu-n ceruri
Iadu-aici pe Pamânt.
Forță din vremuri,
în existență ce sunt,
Duci viața în moarte,
renașterea iar,
Razele-ți mângâie
lumea. Lumea zadar,
Soare!

7 august 2016
Mara Emerraldi

INVITAȚIE LA JAF

Sunt atââââât de bogatăăăă!

Am multe de dăruit! 
Am de dat gânduri
și nu orice gânduri,
de împărțit binețe,
am de dat frumosul din frrumusețe,
am de dat vise
- vise nefolosite,
vise neîmpărtășite -
am de dat fericire ...
am de dăruit iubire ...
fiind bogată dacă am ...
am de oferit atâtea,
atât de puțin ... dar atât de mult!

Veniți să mă jefuiți de toate!
Veniți să mă tâlhăriți
și vă asigur
că se vor înmulți,
că vor spori
ca un izvor nesecat! ...
... vă voi umple cu multă bogăție!

... dar cine are nevoie de
atât de puțin, când se cere
atât de mult material? ...

Mara Emerraldi

TĂCEREA NEMURIRII

... şi-ți auzeam tăcerea
prelinsă ca mierea-ntr-un
zâmbet duuuulceeee ...
zâmbetul tău
blând şi luminos
- culoare a spicului de grâu
pe chipul radiant al verii.
Albastru-ți privirii
mi-a îmbrăcat trupul
în cămăşuță diafană
sub care cântecul inimii răzbătea
ca un sunet de copot
din altarul bisericii
zidită întru nemurirea dragostei.

În mine
te cuibărisem, iubite,
pe o alunecare de gând,
acolo,
pe trepte de-altar te-aşezasem ...
stăteam lângă tine ...
ascultând şi privind veşnicia în doi
şi taina nemuririi
ce stă ascunsă în noi.

5 august 2016
Mara Emerraldi

FLOAREA IUBIRII

Din ceruri coborâtă, din adâncimi crescută,
Mlădiță de altoi copacului cu nea,
Culoare şi lumină în vremea mohorâtă,
Te-asemeni cu licoarea ce-mbată când se bea.

Din nopțile cu lună cobori zile cu astru'
Fierbinte ca sărutul dorit de o fecioară
Cu sufletul curat şi chip de alabastru,
Înnobilezi eroi ce-veci n-or să dispară.

Din haos eşti lăsată, hrănită din tenebru
Floarea iubirii, vieții culoare îi pictezi,
Din simplu muritor îl faci pe om celebru,
Bijuterii din vise, pe-acestea le ornezi.

Extazul suveran ridici, tu, peste toate,
Tu prinzi şi împleteşti ca sens al omenirii
Delirul patimei, pe cel adus de moarte
- Petale-s cu lumină; e plină legea-ți firii.

Popas cu rodul dulce al micii creaturi
Ce mierea şi-o prelinge pe inimi care cântă
Muzica îngerilor, terestrelor făpturi
Pe-aripi de fluturi dusă-ntr-o vrajă ce descântă.

O primăvară-n cer, flori albe un duium,
Scântei de stele sau jar aprins de iad,
Floarea iubirii, tu creşti pe-al vieți drum
,,Lumină din Lumină'' în marea de smarald.

Celestă-ți e făptura de înfloreşti în taină
Cu dăruire umpli, o forță de izvor
Parfumu-ți, strălucirea-ți în sufletul grădină,
O, Floare a iubirii, sunt robul tău dator!

31 iulie 2016
Mara Emerraldi

A VEDEA

Am crezut ca mai pot crede în iubire.
Am crezut că mai pot crede în frumos.
Cred ce văd - un tot întors pe dos,
Unde-n tot primează năruire.

Am crezut o mare de cuvinte,
Am crezut că este adevăr.
Văd discordia, ispita de la măr,
Lumea, cimitir umplut de oseminte.

Văd ceea ce nu aş vrea să fie,
Văd cuvinte pline de blestem,
Văd ce este; alegem ce putem,
Văd o falsă, şubred-armonie.

Văd un haos făr' de-orânduială.
Văd cuvântul tremurând în vânt.
Văd un vânt ce-i negru de pământ.
Văd Pământu-n noaptea cea de smoală.

...................................................................

Nu sunt a fi pe mine-a mă vedea.
Nu sunt a mă vedea, deşi exist.
Nu sunt în existență fără Crist.
Nu sunt fără de Crist decât ciob de ulcea.

17 iulie 2016
Mara Emerraldi

VRAJA NOPȚII

Într-o pânză diafană luna tainic se îmbracă,
Apoi ninge peste mine, peste ape, peste munți,
Şoapte. Şi-atunci țesem basmul nopții, peste lumi celeste punți,
Cu al clocotului râs parfumat de busuioacă.

Jocul strunei ce ne-ncinge de vioara cea vrăjită
A stârnit doruri ascunse purtate pe-aripi de vânt,
Țintuite-n cercul horei cu bătuta în pământ
Unde timpu-nvârte roata din fuioare împletită.

Iluzii ce doar în versuri viață prind cu ritm, masură,
Vraja nopții selenară le cuprinde în tablou,
Curg secundele din ceruri în cerneală şi-n stilou ...
De atunci şi-acu-i poemul cu plăcuta lui căldură.

20 iulie 2016
Mara Emerraldi

VEACURI DE FLUTURI

Dacă cineva mi-ar întinde o mână
mi-ar speria toți fluturii
eliberați 
din captivitatea pântecului
pe care
voi să îi adun
unul câte unul
să îi inchid iar,
aşa cum adun
secundă cu secundă
pentru formarea erelor trecute.
Un simplu sentiment umple veacurile,
vibrând într-un zbor,
un jucăuş şi colorat zbor de fluture ...
aruncând curcubeul peste suflet
fiindu-i liant prafului de lut
a-ntruchipării noastre
surprinsă-n mijlocul lui
,,a fi sau a nu fi''.

Este ...
noi
din veacuri de fluturi.

19 iulie 2016
Mara Emerraldi

ADORMIRE

Când visul doare
de realitatea ce curge lacrimi
mă-nchid
să dorm adânc în mine
întru renaștere
fiindcă toate
,,cele dinlăuntrul ale mele”
au nevoie de curățire
pentru bucuria
ce va sa fie,
când buzele vor zâmbi
drept jertfă a inimii
risipită în bătăi de dragoste ...

Vis
întru veşnicie!

12 iulie 2016
Mara Emerraldi

AUTOCRITICĂ (tatălui meu)

,,Nu dai cojocul pe foc 

pentru un purice!''
Un purice
mă gâdilă să fac ...
moarte de purice.
Şi ...
mă pişcă el,
la mine pişcă gândul
de el să scap,
nu ştiu ce ... cum să fac
să nu-mi pătez
reputația
de ...
,,nu eşti în stare să faci nimic''
strânsă de-atâta amar de ani ...
ani de amar
în care nu mi-am vazut decât de
dragoste,
când credeam că ... undeva
perechea
îşi aşteaptă iubirea
pe care eu nu am dreptul s-o ucid ...
fără să mă gândesc
că dau înțeles la ...
,,nu eşti bună nici de dos de căciulă''.

Şi-avea dreptate tata ...
las puricele să mă pişte,
gându-mi ... să plece
fiindcă nu-s în stare
,,să omor nici măcar o muscă'',
tocmai venită să-mi ...
- zic eu -
păteze reputația.

11 iulie 2016
Mara Emerraldi

EU CU EU

Ceea ce sunt
nu
nu aceasta eu!

Sunt
- un cândva venit
din plusul infinit,
într-un cândva ce-i dus
în timpul ce-a apus
cu nume de moment -
un eu cu eul imanent ...

Nascută spre-a muri
sau moartă spre a fi?
Din ce si din nimic
exist,
nu știu să zic.
De ce, cui aparțin?
Sunt timp
sau cer senin?
Sunt cifre-n interval
sau sunt un simplu val
ce piere-n mal, izbit
în lut răstălmăcit?

Eu și cu eu
s-aceea
ce-ntruchipez femeia,
femeia ce creează
alt chip
sau altă rază
ce-o vezi a fi doar când
rămâne numai gând,
gând plin de strălucire
în timp
în amintire?

5 iulie 2016
Mara Emerraldi

ȘTIAI CĂ ...

Și ...
știai că ...
zâmbetu-mi are chipul tău;
el se ridică în sus
unde privirea se-mbată de
lumina-ți ochilor,
păstrând speranța-n-tr-o tăcere
de complicitate?

Și ...
știai că ...
mângâierea-ți zâmbetului pe
ai mei obraji este
ca o provocare continuă ...
continuă ...
provocare zâmbitoare,
echivocă
- plăcere -
în căutarea fericirii?

Și ...
știai că ...
pipăi fața-mi să simt
zâmbetul
tăcerea
provocarea
și
echivocul
în
fericirea căutării?

Și ...
știai că ...
exiști ca o definiție
ce decurgi în mod necesar
din totalitatea notelor simple
a explicației?

16 iunie 2016
Mara Emerraldi

TRIMITE-MI GÂNDUL TĂU

Trimite-mi gândul tău în fiecare seară,
Eu visul îl voi transforma-n poeme,
Cum Făt-Frumos aduce primăvară
În poala-ndrăgostitei Cosânzene.

Trimite-mi gândul tău în fiecare clipă,
Surâsul ce mi-l prinde e răsărit de soare,
Chiar de e perceptibil ca zbaterea de-aripă,
Petalele-mi deschide, a sufletului floare.

Trimite-mi gândul tău ca izbăvire,
Un psalm, o rugăciune să-i ridic,
Iar înălțarea fie-a ta iubire,
Eu, imnul slavei scri-voi să-ți dedic.

Trimite-mi gândul tău ușor ca pana,
O forță ce văzduhul îl străpunge,
De e senin, furtună el mi-e hrana
Și e balsam ce sufletul îmi unge.

Trimite-mi gându-atingere să-mi fie,
Mă mângâie ca raza selenară,
Eu am să-l prind lumină-n poezie ...
Trimite-mi gândul tău! Trimite-l iară!

15 iunie 2016
Mara Emerraldi

NU SUNT ATEE!

Eu sunt iubire,
ca o necesitate,
ca un semn de exclamație!

Iubesc soarele pentru lumina lui.
Iubesc ploaia pentru viața ce-o dăruie.
Iubesc reflexia luminii în stropul de apă
- curcubeu spre desfătarea gândurilor mele.
Iubesc noaptea pentru liniștea beznei ei
prin care căutarea capătă valoare.
Iubesc flacăra aceastei căutari
- căutarea de tine
căutarea de noi ...
Iubesc tot ... toate ...
... mai ales pe tine cititorule!

Zămislit-am fost din iubire
să dărui iubire!
Nu sunt atee!

7 iun 2016
Mara Emerraldi

VERSURI COLORATE

S-au ridicat în zări toți pescăruşii
să-nalțe imn,
un imn de slavă mării 
în care mi-am muiat penița gândului
ca să pot scrie versuri colorate,
eu
ce desenez pe-o coala de hârtie.

Cerul a plâns spre-a umple călimara
şi gânduri trimițându-mi deopotrivă,
trăiri ce curg
surprinse în poeme
pe-un zâmbet prelungit
de-ai pune curcubeului culoarea
cu-nfiorarea din petale roşii.

Toți pescăruşii au țipat prelung
să rupă bucuria cerului,
să cadă peste ia albă de zăpadă
sunete
- muzica îngerilor.

26 mai 2016
Mara Emerraldi

ŞI-ATUNCI ...

Cuvintele
în toată elocuența lor
au preferat să lase ploaia să vorbească.

Şi-atunci ...
îmbrățişez cerul
să-ți curgă toată iubirea mea.

Ridic mâna şi mângâi norii
iar aceasta mângâiere va fi coborâtă
pe frunza din calea-ți
- atingere înmiită de
tandrețe şi dorință ...
pe frunte ... ochi ... pe fața toată ...

Şi-atunci ...
strâng stropii şuvoi,
covor să-ți facă,
tălpile să ți le cuprindă,
urma să-ți sărute.

Ploaia-i binecuvântarea gândurilor
ce-au zburat spre tine
- coborâre din înalturi
spre palparea simțurilor,
trăirea-mi.

Şi-atunci ...
ploaia-i îngerul ce te-nsoțeşte,
te-ocroteşte
curățând lumina dobândită din născare ...

Şi-atunci ...
pentru mine ploaia
vobeşte fenomenul iubirii.

3 iunie 2016
Mara Emerraldi

SUNT LA IMPERATIV

Sunt
semnul tău de carte
pe care îl atingi la fiecare 
închidere şi deschidere
a romanului.

Sunt
subiectul fiecărei propoziții,
tu - predicat fiind
în roman.

Sunt
interjecția dragostei,
onomatopeea inimii
şi tăcerea dintre batăile ei.

Sunt
neaşteptarea ta
şi împlinirea mea,
dorință şi necesitate,
făptuire a trăirii ...
subiect de roman.

Sunt
adierea vântului pe caniculă,
stropul de apă al însetatului,
steaua polară a rătacitului ...
din roman.

Sunt ...
la imperativ
pentru că eşti
Imperativul ... romanului.

12 iun 2016
Mara Emerraldi

PETALA DE ROȘU

Spre moarte în viață şi-n viață-n catrene,

Cu negrul bob - punctul cuvânt,

Cu roşul aprins ce-mi curge prin vene,

Din noapte cobor într-un mac pe pământ.

Petala de roșu fragilă simțire,

Culoare aprinsă pe-a timpului drum,

Înger căzut spre pătimire

Ce arde de dor ajuns un summum.

Câtă nevoie de suferință,

Nevoia de roșu dintr-un blestem,

Sufletu-atinge prin umilință,

O stare împinsă la punctul extrem!

Înger de roșu căzut spre palpare

În noaptea ce-ascuns-a luna în nori,

Răsarire din negru te-nalți către soare,

Halucinantă făptură să mori.

Roșiei moartea, incandescentă,

E arderea vieții și-astfel viața-i moarte.

Trăire născută spre-a fi iminentă

Într-o stare de-a fi ... de-a fi mai departe ...

14 iun 2016

Mara Emerraldi

LAITMOTIV - CARTOFI PRĂJIȚI

Mă uit în farfuria goală
'Mi-maginez cartofi prajiți ...
O, foamea se razbună, mă doboară,
Burtica schiorlăie de mă scoate din minți ...

Carofi prăjiți bietul stomac tot cere,
Da-n farfurie nu-i nimic.
Vai, nici măcar o scuză să fie mângâiere,
Cartofi ... cartofi prăjiți cer ... pe platoaşul mic.

Nici chiar cartofi prăjiți viața nu ne-oferă,
Doar muza-i pune-n gânduri și-i serveşte ...
Cortofi prăjiți vom cere-o-ntreagă eră ...
De nu-s cartofi prăjiți vom vrea la masă ... féste ...

31 mai 2016
Mara Emerraldi

Îmi place

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

Com

SĂ VORBIM IUBITE

Să vorbim
despre ce nu ne spunem,
despre tăcerea asta-n doi.
Să vorbim
despre tăria gândului
ce zboară
de la mine la tine
căutându-se unul pe altul,
despre liniștea cuvintelor nespuse
încărcate de forța mută
surprinsă în poeme,
despre focul ce ne arde,
despre dorință și ... patimă.

Urlăm a noastră stare
ce strigă-n așteptări,
priviri,
și gesturi,
limbaj al pruncului de sân.

Să vorbim, iubite,
despre ochii ce se caută,
dar se evit,
despre îmrățișarea nedată,
dar cerșită,
despre sărutul agățat în dorință ...

Să vorbim, iubite, despre dragostea noastră!

29 mai 2016
Mara Emerraldi

ŞI-ATUNCI ...

Cuvintele
în toată elocuența lor
au preferat să lase ploaia să vorbească.

Şi-atunci ...
îmbrățişez cerul
să-ți curgă toată iubirea mea.

Ridic mâna şi mângâi norii
iar aceasta mângâiere va fi coborâtă
pe frunza din calea-ți
- atingere înmiită de
tandrețe şi dorință ...
pe frunte ... ochi ... pe fața toată ...

Şi-atunci ...
strâng stropii şuvoi,
covor să-ți facă,
tălpile să ți le cuprindă,
urma să-ți sărute.

Ploaia-i binecuvântarea gândurilor
ce-au zburat spre tine
- coborâre din înalturi
spre palparea simțurilor,
trăirea-mi.

Şi-atunci ...
ploaia-i îngerul ce te-nsoțeşte,
te-ocroteşte
curățând lumina dobândită din născare ...

Şi-atunci ...
pentru mine ploaia
vobeşte fenomenul iubirii.

3 iunie 2016
Mara Emerraldi

ÎNGERUL LACRIMII MELE

Ești îngerul lacrimii mele,

Tu zboară-mi cu ruga în sus!

Al vieții copac pe smicele

Plin e de fluturii ce ia-i adus.

Ești îngerul lacrimii mele,

Și gândul ce-o coardă vibrează,

Acordu-i se-aude la stele,

Cu sufletul meu, tu înger, valsează!

Tu zboara-mi cu ruga în sus!

Culoare îi pune din soare

Acum, la frumosu-mi apus ...

Speranță-n mai bine ce doare!

Al vieții copac pe smicele,

Franjuri de zori mai păstrează,

Amintiri și usoare și grele,

Pe firul nisipului tot pendulează ...

Plin e de fluturii ce ia-i adus

Văzdhu-n apus ne-nconjoară ...

Cu ei zbura-vom mai sus, tot mai sus ...

Pe acorduri de vals ... tu arcuș, eu vioră ...

.....................................................................................

Odată cu fluturii ce i-ai adus

În copacul cu ramuri smicele,

Culege-mi ruga, o înalță în sus

Tu, îngerul lacrimii mele!

9 iun 2016

Mara Emerraldi

MARȘ FUNEBRU

Dintr-un cuvânt și moarte m-am nascut
Spre-a umple golul vesniciei.
Abisului i-am dat un trup de lut
Și nemuririi versul poeziei.

Timpul, spirala ce-o coboară, m-a urcat.
Pe fiecare treaptă îmi erau macii vieții.
Aveau culori de basm, cu Roșu Împărat,
În anii ce-au urmat culoarea tinereții.

Nascut-am fost ca macii să-mi florească,
De dragoste, de dor și-al adormirii somn.
Demiurg, ce mă trăiești prin floarea-mpărătească
Lasă-mi Luceafărul, ,,al nopții mele domn”

Să îmi zâmbească! Pleoapa mi-o coboare
Cu blânda sărutare, pe-un gând de suicid ...
Un roșu ce se stinge ... mă duce la visare ...
Am înflorit ca macul și tot ca el mă-nchid.

Petale veștejite rămân pe timpul-scară
Ce cad în urma mea o dâră. Un mister.
'Ntr-o altă viață, într-o altă vară
Voi răsări din nou în roșul efemer ...

... sau Simfonia-ntâi a lui Mahler ...

25 mai 2016
Mara Emerraldi