DOAR AMINTIRI ...

Mă duce gândul la vioară,
la cântul cel zicea atunci...
Ţi-aduci aminte ...într-o seară,
romanţă dulce...vorbe dulci...

Ţi-aduci aminte cum pe vremuri
eram noi fericiţi în doi...?
Şi-n amintire mă cutremuri,
când gândul fuge înapoi .

O, şi ce dor mi-era de tine,
când de-un minut ne despărţeam...
Ardeam în flăcări---ce minune !
...cum stam la geam de te-aşteptam ...

Odat' , demult, eu, la fereastră,
ascunsă după finul voal,
catandu-te în zarea-albastră,
te aşteptam de mers la bal...

Dar n-ai venit şi-ndepartare
doar păsări, în văzduh zburau...
Te căutau prin vânt, prin soare
şi ţipat trist îmi trimeteau.

Astfel, te-ai dus. Pustiu rămase.
O lume-ntreag-a dispărut,
lăsând tăcerile tăioase,
să strice tot ce s-a-nceput.

...din Eminescu-ţi recitam,
ultima strofă ,,Floare albastră"...
...doar amintiri privind pe geam...
...romanţa...vorbe... lumea noastră...

30 iunie 2015
Mara Emerraldi

SPRE NEMURIRE ...

 

 Trec anii ...

SPRE NEMURIRE ...

Eu strâng secunele în mine,

ducându-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. 

O cărămidă sunt 

din lut, din apă şi din duh, 

îndumnezeită în sfânta taină  a botezului ,

pentru a fi zidită la facerea lumii. 

Preotul îmi îndrumă paşii gândurilor, 

prin vijelia ploilor biciuitoare,

în vreme ce trupul este spălat, 

albindu-se de atâta terecere de timp.

SPRE NEMURIRE !

Mă-ndrept spre nemurire,

cu dragostea mâna în mâna,

fiind , eu , 

rod al dragostei cereşti .

Mă-ndrept spre nemurire,

urcând cu mine vise,

şi pretenţia unor idealuri lumeşti,

târându-le până în vârful curcubeului,

murdarindu-le de iluzia culorii,

apoi, 

lăsându-le să zboare,

sau ...

să alunece pe celalaltă parte,

pentru a da culoare clipelor vieţii...

celor ce curg,

ce curg...

SPRE NEMURIRE...

25 mai 2015

Mara Emerraldi

,,VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT"

,,VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT"

,,Veşnicia s-a născut la sat"
Din jaru-ncins ce flacăra o ţine,
Din zumzet propagat de-albine
Şi roşu-ntins al câmpului cu mac.

Ruinele ce-amprenta vieţii poartă,
Din sângele vărsat iese  gingaşul mac ;
Lui Hypnos şi Thanatos cununi pe cap şi-n soartă,
Creat de zeul Somnus, spre-a fi zeiţei leac .

Purtând mesaj divin albina că făptură,
Cu pulbere de soare din floare adunat,
Simplă-i înţelepciune luată din scriptură
O poartă peste veacuri---e-un clopot de sunat .

Hrănit este copacul cu sevă spre-nalturi
Simbol filosofiei---Slăvitul Creator---
A jarului căldură simţită este-n ceruri
Ofrandă-n dar Luminii, de omul trecător.

Purificat de focul de la-nceput de veacuri
Frumos şi simplu, nimic prea complicat,
La naştere ţăranul e botezat cu haruri,
Da rostuire cum

,,Veşnicia s-a născut la sat " !

20 mai 2015
Mara Emerraldi

AŞ FI PUTUT SĂ FIU

Aş fi putut să fiu cine nu sunt

Un gând frumos---ajuns caricatură.

De când mă ştiu născut-am din cuvânt...

Şi-s plămădit din carnea lut-natură.

Se duse vremea... Zâmbeam şi la luceferi,

Când timpul mângâiam sau îl trăgeam de barbă.

Acum, bătaia vântului alină ochii teferi,

În vreme ce-s ascuns şi plâng mocnit în iarbă.

Aş fi putut să fiu un zâmbet,

Dar lacrimă-l opreşte să apară...

O, cum doare forţă unică de rânjet,

Schiţând din univers o viaţă liniară !

Ah, nici măcar în vers nu îmi găsesc aleanul !

Unde e frumuseţea din lumea ce-o priveşti ?

Muscand din firul ierbii mi-ndepartez amarul,

Prin mozaic, prin umbre, prin lumile cereşti.

Mă caut în culoare în sunet şi în pace.

Ascunsă-i fericirea-n momentul ce-l urzesc.

Prin carne-mi curge timpul secundele vivace,

Din inima-mi cresc maci...ei viaţă înfloresc.

Ajuns, acum, să fiu o floare --- cea de mac,

Din vechiul timp, eu, dragostea vestesc

Simbol şi-al morţii ---al gurilor ce tac.

...dar toate sunt din cursul cel firesc.

Mara Emerraldi

NOI

Din liniştea grădinii a vieţii fără vise
noi fost-am coborâti spre a urca .
Apoteoza veşniciei cu margine deschise,
o ducem precum Atlas ;
matricea-i ne-a marca .

În noi trăieşte veşnicia
şi-ncununati suntem cu constelaţii .
Târându-se-n noi, timpul
roade nimicnicia
din unii după alţii, ce lasă aspiraţii.

Noi suntem timpului un trup de humă
purtându-i strălucirea de aura fetală.
Fir de nisip clepsidrei, ce clipa i-o consumă
pe vertical, până la fluviul Styx
---dreapta orizontală.

A cărnii veşniciei, astfel, noi întregim ;
culoarea o sădim din aura divină.
Tot Universul însăşi e plini de NOI
---eu ...tu...ad-interim...
plutind pe luciul apei ajungem la Lumină .

14 mai 2015
Mara Emerraldi

STATUIA

        

Din stanca ta, eu m-am născut.

Eu chipul l-am avut în piatră.

Căldură ta din măruntaie m-a umplut,

Suflet că soarele îmi arde-n vatra.

Că bradul mă înalt, eu, din sămânţa,

Din ridurile tale cuaternale.

Poală lui verde mi-e aripi în fiinţă

Cioplită-n roca muntelui, mariei sale.

Eu mă înalt spre cer cu vântul,

Cu firele de praf ce le ridică ;

De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul 

Şi îl coboară-n stropii care pică.

Pe-afară rece, din clocot făurită,

Gândirea dura, flacăra ce frige,

Statuie mândră-n piatră dăltuită,

Prin vene-mi curge apă-n loc de sânge.

Cu cremenea fiinţei mele,

În înălţimi ating Fecioara.

Mi-e fruntea-ncununata doar cu stele,

De la Fecioara ce se vede seară.

Eu plâng cu picurii de rouă

Şi plâng cu stropii mari de ploaie,

A mea durere v-o transmit şi vouă,

Al vostru suflet împietrit să-moaie.

Statuie sunt printre statui umane,

Cu suflete-mpietrite de o viaţă dura,

Cu oameni tâmpi ce-şi ţin furia în membrane,

La fel cum eu şi ei pe Dumnezeu conjură.

Ei cer o viaţă-n care fericirea...

Moneda calpă-i este preţul ,

Dar eu, ÎL rog, să-mi sfarme împietrirea,

Căldură Lui să îmi topească-nghetul.

22 oct 2012

Mara Emerraldi

IMI CURG GANDURI PE CHIP

Îmi curg gânduri pe chip
şi mă exfoliez
până rămân cuvânt,
ca la început .
O dorinţa...
O speranţa...
împletite în ...
,,a fi sau a nu fi"
rascolest măruntaiele ceţii universale,
spre a găsi lumina
ascunsă dincolo de Ra.

Găsesc, undeva,
butoiul lui Diogene,
cel ce a dus viaţă de câine,
păstrând dispreţul suveran,
în esenţă animalic,
iar cinismul lui pus amprenta
tocmai pe...
Alexandru cel Mare .

Îmi curg gânduri pe chip...
Mă trezesc cu mine însămi,
un model ce nu poate fi exemplu,
nici al sincerităţii
şi nici al adecvării
între idee şi viaţă .

Îmi curg gânduri pe chip,
în vreme ce ceaţă se risipeşte
peste Styx ,
limpezind orizontul ,
încremenind veşnicia
în Lumina .

A răsărit Soarele !

Mara Emerraldi
16 sept 2014