MELANCOLIE

...întâia zi din noua şcoală...
...o altă lume de poveste...
...avea să-mi pună vise-n poală...
...şi mă trezeam în lumi celeste...

...trecură ani din roată vieţii ...
...covorul toamnei iar mă poartă...
...ajunsă-n floarea tinereţii ...
... cu dragostea îmi croiesc soarta...

...o, şi ce basm trăiam atunci...
...romanţele-mi cântau pe strune...
...urcam pe munţi... mergeam prin lunci...
...cuvintele nu pot a spune...

... ce fericire era-n noi...
...era povestea de iubire ...
...privesc trecutul cu ochi goi...
...îl trec pe foaie-n amintire...

...te-ai dus cu toamna şi-ai lăsat...
...în urma ta... toamnă eternă...
...covorul plastic colorat...
...din a lui frunze-mi face pernă...

...trecut-a timpul... s-a tot dus...
...ajunsă-n toamna vieţii mele...
...paşii mă poartă spre apus...
...voi colinda prin lumi de stele...

...acolo regăsi-voi iar ...
...dar nu în toamna-n primăvară...
...alt anotimp din calendar...
...iubirea cea dintaia oară...

29 iunie 2015
Mara Emerraldi

PUTINE VORBE ... DESPRE SERGIU CELIBIDACHE

La 28 iunie 1912 la Roman , în judeţul Neamţ se năştea cel care avea să devină personalitate marcantă în lumea muzicii, membru al  Academiei Române --- 

Sergiu Celibidache .

       Pe lângă cursurile de pian şi compoziţie de la Iaşi, abordează filosofia şi matematica la Universitatea bucureşteană, ca mai târziu, în 1936 să îşi continuie studiile muzicale în Viena, la Academia de Muzică, primind lecţii în arta dirijatului şi a compoziţiei. 

       Ajunge dirijor la pupitru unor orchestre de renume, din Germania , Franţa , Suedia, însă, în Italia la  Accademia Musicale Chigiana îşi şlefuieşte arta dirijorală.  

       Director muzical general al oraşului  München, Sergiu Celibidache- dirijorul permanent al Filarmonicii din München, ridică sub bagheta sa Filarmonica pe cele mai înalte culmi de apreciere. 

Dintre compoziţiile sale menţionăm  Requiem,  Concert pentru pian şi orchestră şi patru simfonii .

        Moare în ziua de  14 august din anul 1996 într-o localitate din Franţa ,  La Neuville-sur-Essonne, ( situată în apropierea Parisului).

Va doresc auditie placuta !

https://www.youtube.com/watch?v=fwxuMDxT9Dw

ESTI ...

Eşti...
gându-mi cel plin de tine ...
tăcerea cuvântului mă umple ...
şoaptă-ţi mi-e marca sufletului,
revărsare de ceea ce eşti
şi...
ceea ce mă inunzi
până-n genomul
din care m-am format anotimpuri...
infloritu-m-au...
insoritu-m-au...
plouatu-m-au...
rodit-am...
de dragoste...
uscatu-m-am ...
de dor...
ninsă...
cu liniştea resemnării
sifichiuita de...
viforniţă disperării...

Eşti...
cascadă de timp
ce-ai întregit fiinţa-mi
însetată de viaţă...
de dragoste...
de dor...

Eşti...
lacustre amintiri
sorbite de uscăciunea Saharei
care sunt azi.

28 iunie 2015
Mara Emerraldi

NU AM STIUT CA ...

Nu am ştiut că sărutarea ta 

îmi e izvorul vieţii .

...ochii nu mi se deschid

fără atingerea buzelor tale...

...obrajii nu au culoarea bujorului

până ce, 

tu,

nu-i colorezi atingandu-i

cu roşul catifelei

petalelor de mac...

Nu am ştiut că... 

nasul nu poate inspira,

până nu-ţi simte expiraţia,

---dovada-ţi existenţei ---

spre a transmite 

şi a mă satura de tine, 

în toate celulele...

...dar mai ales inimii,

care te cânta în fiece bătaie,

într-un ritm nebunesc,

ce vibrează

fiinţă-mi

doritoare de viaţă.

Nu am ştiut că buzele mele 

nu pot rosti 

,,te iubesc" 

fără a fi hrănite şi-adăpate

de-ale tale atingeri ,

cu şoapte ,

care-mi deschid

zâmbetul sufletului...

...şi-a te sorbi,

cum soarbe planta 

picătura de rouă, 

într-o vreme de seceta .

Nu am ştiut că vei fi ...

dor...

în trezirea la viaţă .

23 iunie 2015

Mara Emerraldi

PUTINE VORBE...DESPRE ION PENA

...despre Ion Pena

Scriitorul ,,fantazian" după cum este numit de Stan V. Cristea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, lui Ion Pena îi căutăm astăzi locul alături de colegii săi ce condei, St. O. Iosif,  Constantin Noica, Gala Galaction, Marin Preda şi alţii.
       Versul sau de o mare sensibilitate

,,Ceasul fagilor a venit înapoi.
Toţi fagii au costume noi,
Eftine, fragede, verzi,
Numai să le desmierzi."

 sau de o aciditate pornită din revoltă interioară, ,,Ci tu eşti doar un pumn de sărăcie"

,,Şi dacă vorbiţi cu bravul Pan
Spuneţi-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate 
Urlă zeiţă Răutate."

reflectă ca o oglindă, sufletul de român care-şi iubeşte natură şi neamul.
       
       Perceptor fiind, Ion Pena  s-a implicat în activitatea sătenilor bănăţeni, iar în Sichevita pune temelia la ,,„Căminul cultural - Lumina”, căruia îi găseşte loc în Primărie ; îl dotează cu un aparat de radio şi tot în această localitate, bibliotecii îi donează cărţi ce au o valoare de peste o mie de lei.
    Opera literară a lui Pena este completată de proză, atrage atenţia, "Moneda fantazienilor" ---lucrare catalogată că fiind ,,utopică", unde viziunea fantasticului atinge cota anului 2000 ---Pena fiind un bun vizionar şi un analist care a anticipat colectivizarea şi cooperativizarea anilor ce au urmat.
      La 104 ani de la naşterea sa, căutăm să găsim soclul pe care să fie aşezată valoarea literară a lui Ion Pena, cel care a contribuit la moştenirea culturii româneşti.
    ,,Să dăm Cezarului ce e-al Cezarului" ca să nu mâniem pe Dumnezeu !

22 iunie 2015
Mara Emerraldi

NECUVINTELE

Mi-ai rămas într-o formă care
 m,a făcut să înţeleg necuvintele...
...tu,
cel ce mi-ai arătat,
dăruindu-mi-le...
... efemeridele ...
... fluturii au zburat din viscere,
formând covorul
ce mă poartă
în căutarea a ceea ce
e CUVÂNTUL,
ca...
matriţa magică
în formulă verbului
A FI.

Din sfere-nalte
mă mângâie pe frunte
constelaţii...
...Fecioara-mi împrăştie
argintul gândurilor,
colorându-le de iluzia vieţii
---piatră de încercare a puterilor omeneşti.

...baloane de spumă
...clipele...
ne stropesc fiinţă trecătoare,
în momentul spargerii,
spre-aducere aminte
de golul din noi,
din care,
doar...
ecoul CUVÂNTULUI
capătă consistentă,
în trăirea culorilor ,
de pe aripi de...
...fluturi...
...de...
...clipe ...

...şi-n noaptea căutărilor,
oricâtă fermecare-ar fi,
în tăcere
ţi-oi răspunde
de dincolo de...
...NECUVINTE .

19 iunie 2015
Mara Emerraldi

DOR DE DOR

Mi-e dor să-mi fie dor de tine !
Un dor rămas pe multe file în jurnal ...
Lipseşti din mine, de mult timp... în koine...
... nu pot rosti, c-ai fost un fapt banal .

Lipseşti din mine, tu---gând ce m-a-ntregit,
În vremea când atins-am flacăra iubirii ...
Rămas-a gol... cuvântu-i ne-mplinit...
Pierdut în hău e gândul şi forma-i strălucirii.

Rămas-ai în jurnal, pe foaie scrijelit...
printre cuvinte ce îşi pierd ecoul.
Durerea a trecut...mi-e sufletu-amorţit...
Aştept cu nerăbdare...aştept să vină...noul...

..................................................................

Lacrima dorului e-uscată demult...
Sarea rămasă înmuiată-i de vreme...
Pierdută în pacea ecoului mut,
Trăirea de-atunci naşte poeme...

Pierdut e-acum dorul plecat după dor...
Pe pagină scrisă-s imagini cu tine...
În filă cea nouă alt gând călător...
Conturez cu cerneală muza ce vine ...

14 iunie 2015
Mara Emerraldi

PORTRET---FEMEIA ISPITĂ

...încadrat e obrazul cel fin de-albastru...
de mătasea în valuri, când ascuns este astru'...
Doi ochi  au culoarea cerului verii...
buzele---amurg înroşit a-nserarii...

Bărbia în linie curb-arcuită,
prelung este gâtul ce pulsul palpitantă...
Umeri rotunzi spre-îmbrăţişare,
sănii ---fructul oprit, căci păcatul e  mare...

Pântec  ca lunca cea plină de har ...
Coapsă cea albă ---mister selenar ...
Picioarele zvelte de căprioară,
Tălpi care poartă pasul ce zboară...

Portret este chipul femeii iubite,
ce ochiul surprinde în cuvinte tacite...
Tablou eşti din ochi şi gând conturat .
Femeia ispita---întâiul păcat !

14 iunie 2015
Mara Emerraldi

...SPRE INALTIMI

Din arşiţa gândului urc către stele,
Crampeia-mi trăirii rămână-n vecie.
Ale vieţi-mi năluci, dorinţi efemere,
Rămân aşternute pe albă hârtie.

Prieten mi-e versul, imperfect conturat,
Pecetea Cuvântului luminând orizonturi.
Silabe-ale Iubirii ce-au desfătat,
Fiinţă-mi de humă si de anotimpuri.

Mă-nalt tot mai sus,....mai sus,....şi mai sus !
Ce mic-apar, eu ! Ce mică e lumea !
Rămas este gândul, cuvântul cel spus,
Pe-a aripei timp ce îmi trece vremea !

11 iunie 2015
Mara Emerraldi

CUVINTE

Ai plouat peste mine
CUVINTE
care mi-au inundat
sufletul de soare.
M-ai înflorit,
precum Palmyra,
în vremea Zenobiei,
ce-a prinsă în lanţuri de aur ;
tu,Hadad,
zeu- soare,
incatusatu-mai
purtându-mă
pe culmile fericirii.

CUVINTE
în şoapte,
în rugi sau...
în imnuri cântate ;
CUVINTE
sonore sau mute
arse-s pe rugul
cântecului
---ofrandă-mi.

Obolul meu
---lacrima-mi fie...
... monedă
cu chipul iubirii,
a frumuseţii,
suflată de...
CUVINTE.

11 iunie 2015
Mara Emerraldi

GÂNDURI ... SPRE STEA

A mai trecut o zi , o noapte ...
Eu îmi duc paşii către moarte,
Însă-n cuvinte scriu şi tac ,
Ce îmi doresc la catafalc...

Îmi las cuvântul mărturie,
Că am trăit, că am fost vie...
Iubirea-nebună ---păcatul
M-a ridicat în înaltul...

Sublim şi extaz ---agonie...
Acum s-amintiri ce pâlpâie...
Pe drumul cu fir de nisip
'mi curg lacrimi din ochii ce tip...

Şi strigă Sahara din mine,
Cu focul plăpând ce mă ţine :
Unde eşti tu steua-mi din cer
Spre care-mi duc pasul grăbit, efemer ?

Scânteie-mi din veci !
Trimite-mi lumina !
Te caut...te caut...
Se trage cortina ...

8 iunie 2015
Mara Emerraldi

ASCULTA-MI INIMA

Ascultă-mi inima, cum cânta
doina de dragoste, de dor !
Bătaia-i roşie cuvântă
imnul iubirii--- acest fior .

Ascultă-mi inima, aburcă
spre tâmple magică trăire !
Iar revărsarea-i ne tot urcă
'n ceruri , 'n-a lor adâncire...

Ascultă-mi inima, te cheamă,
te strigă-n fiece bătaie !
Secretu-ascuns în criptogramă
aprins-a focul vălvătaie.

Ascultă-mi inima, ce zbate
focul cel pune în cuvinte !
Până la tine nu răzbate
dogoarea dragostei fierbinte?

Ascultă-mi inima şi...taci !
Lasă, doar, inima-ţi răspundă !
Răspunsu-ţi va fi drept tălmaci
a vrăjii care  ne inundă .

5 iunie 2015
Mara Emerraldi

ETERNITATEA

        De la apus la infinit
        este eternitatea.
        De când te nasti
        --- timp neoprit---
        marcheaza libertatea.
        Tu ai, astfel, poveri de dus
        a celor ce-au plecat ;
        ei te privesc zâmbind de sus,
        de cazi într-un pacat.
        Acum, aici, alt timp petreci,
        cu pietre de-ncercare.
        Te zbati, te lupti si tot încerci,
        sa treci de fiecare.
        Când ziua îti masoara gând
        si carnea ti-o devora ,
        Zilele trec, se duc pe rând
        te simti ca prins în hora.
        Frumos este atunci când joci,
        iar pasu-ti e iubire
        si daca vrei sa te întorci,
        nu poti, nu-ti sta în fire,
        fiindc-atunci simti c-ai gasit
        din nou eternitatea ,
        pierdutul timp, ce-i infinit
        si pasu-i---libertatea.
        Iluzia-ceea ca zbori,
        c-atingi tot orizontul,
        o ai, astfel, pâna tu mori,
        când reprimesti iar totul.

         Mara Emerraldi