CINE SUNTEM

Am venit
să fiu jumătatea ta !
Te-ai născut
să mă împlinesc !

Pentru tine sunt
Iubire,
Iubire,
Iubire...
În Univers se pierd-acest
ecou .
Paşii mă poartă-n cerc
spre-a dragostei chemare...
si eu plutesc...
sunt sunet de vioară-
'n ceasul vieţii...
---Iubirea-mi este sens.

Într-o mie unu de cuvinte
eu sunt anotimpuri .
Primăvară
renasc în poeme,
iar toamna
dansând
eu ard în văpăi.
Doar vara
sunt topită
de atâta strălucire,
în vreme ce
iarna
mă aştern domol şi tăcută
în căderea fulgilor.

Pentru mine eşti
gara
plină de nostalgii...
unde realitatea
se frânge în lacrimi...
unde se nasc speranţe...
unde toate trenurile-mi pleacă,
dar de-ntorc la tine,
Iubite !

Lasa-mă să traiesc prin noi !

Mara Emerraldi

POEMUL IUBIRII

Lasă-ţi doar inima
primească
ghirlanda de săruturi
ce îţi înnobilează gâtul,
precum braţele fecioarei
despletită,
îl înconjoară
cu dragostea fiinţei
ce-ţi poartă plămada dorului !

În căuşul petalelor de Roză
ascuns este diamantul
şlefuit de durerea facerii !

Halucinantă naştere
ce-mi pui coroană de broboane
pe fruntea-mi plină
de-un univers de gânduri !

Cuvântul despre tine
fiind mirare
punctul semnului este viscerele
ce urzeşte trăirea
---trăirea aceea
primordială,
ancestrală,
firească .

Ţie, Roză, ce faci
din lacrima durerii
piatra de povară dulce,
cersescu-ţi-o flamandă şi eu !
Sunt rugă în altarul tău !

27-29 aug 2015
Mara Emerraldi

REFLECTII ASUPRA VIETII

Murind un om ne lasă moştenire,
Tu, vrând-nevrând, preiei a lui povară
Şi oricine eşti , chiar de la zămislire
Cari o durere, ce nu vrea să dispară.

Duci cruce-atâtor generaţii ce se duse
---Suntem balanţă cea universală .
Pe trup de humă vertical sunt puse
Ca pentru zbor, de-ntinzi, braţe pe-orizontală.

Bogat, sărac, căuşul palmei taler
Îl facem s-adunăm averi, gunoi... iluzii.
Rege, paiaţă în viaţă eşti jongler,
Când viaţă-ţi e durere în extaz, confuzii.

Te-ntorci apoi de unde ai plecat,
Lăsând tot ce ai strâns la cel ce vine.
Povara dusă, ea te-a înălţat
Prin coborâre ; te-ai găsit pe sine .

23 aug 2015
Mara Emerraldi

ELUCUBRAŢIA VIEŢII

Am încetat să mai trăiesc
de când tu,
viaţă,
te-ai instalat comod în mine,
fără a-mi cere voie,
ci că un drept
pe care ţi-l arogi
de atâta timp de existenţa
a ceea ce sunt .

Meandre mi-ai făcut în suflet
spre a mă pierde,
precum pasărea în abisul înaltului,
dar cu fiecare dizolvare
când frântă am fost ,
de atâtea ori,
departicularizarea mea
m-a transces şi sedimentat
într-un alt timp-spaţiu,
într-o cunună atemporală
ce incheie cercul,
un ostrov de verdeaţă,
unde pragul durerii
nu se mai vede,
demult...
demult...
de la-nceputul facerii.

Acum-aici, din nou,
zâmbesc ;
un zâmbet ... un fluture alb,
alt zâmbet ... alt fluture alb,
alte zâmbete ... alţi fluturi albi ...
Un univers infinit de fluturi albi...
---venit-a bucuria iernii
din pruncie ...
şi mă botează
iar ...
şi ... iar,
primenindu-mă în haină
albă ,
nouă ...
pentru eternitate .

21 aug 2015
Mara Emerraldi

ODĂ SFINTEI MĂRII

Astăzi e Adormirea ta Sfântă Mărie.
Prohodu-ţi s-a cântat aseară.
Sufletu-ţi, trupu-ţi Îl lua cel ce te-nvie
În ceruri, pentru noi, să fii o scară.

Noi când strigăm la tine îndată tu apari.
Ne-mbratişezi la pieptu-ţi cu Fiul Răstignit,
Tu, Mama iubitoare, cu Pruncu-ţi osândit
Făr' de păcat, pe cruce, lângă cei doi tâlhari.

Şi binecuvântare la tine-ndat' găsim.
Tu te înduri de toţi, de-a noastre griji, nevoi,
Prin rugăciuni, în vorbe la tine îndrăznim,
Spre-a cere ajutoru-ţi ce îl trimiţi la noi.

O, Maică Preacurată la Fiu-ţi ruga duci,
Să ierte-a noastre patimi, Trupul cel Sfânt jertfească,
Ne uşureze calea, povara noastre-i cruci,
Tu Mama iubitoare pui vorba-ţi părintească!

Divinul ajutor coboară din înalt.
Veşmantu-ţi ne-ocroteşte de cumpenele vieţii,
Cu rugăciunea ta, cuvântul ce ţi-e psalt,
Cunoaştem rostul sfânt şi sensul frumuseţii.

15-16 aug 2015
Mara Emerraldi

TU, TIMP...

Tu,
pasăre ce zbori
frământand cu zbaterea
aripii tale
vidul clepsidrei,
dezleagă-ne
din patul de stâncă,
si fii Tezeu
pentru un Procust
ce ne mutilizează
zilnic,
cel care vrea
să ajungă
la a noastră
libertate !

O,
bătrâne
ce învârţi roata
încontinuu,
devorand chipuri
cioplite ,
slefuite
de piatra vieţii,
tu
ajută
aceste suflete-ostenite,
dezlegandu-le singurătatea,
spre-aducere aminte de...
Lumină !

13 aug 2015
Mara Emerraldi

IERTARE !

Iertare cer în gând şi-n fapt ,
Iertare pentru mai târziu !
Când ochiul a ajuns inapt,
Să strălucească prin pustiu,
Iertare cere gândul viu !

Iertare ! Am greşit, se ştie .
Viaţa mi-e plină de păcate.
Să-mi faceţi sfânta liturghie
De mor, să-nvii în moarte,
Să pot trăi pe mai departe

Spre-a consumă păcatul care
Acum nu pot să-l mai găsesc.
Mă ard precum o lumânare,
Iar în topirea-mi clocotesc
Un dor de dragoste-omenesc.

Iertare cer de-mpacaciune,
Iertare-i ultimul cuvânt !
Prin noaptea neagră de tăciune,
Lumina caut cu avant...
Voi, scoborâţi-mă-n mormânt !
 
Să caut un alt sens, acum,
De când... de când de la plecare...
Ce lung e drumul fără drum !...
E mult de mers prin larga zare !...
Pe a ecoului ... Iertare !

Mara Emerraldi
12 aug. 2015

AM SĂ MĂ UIT ÎN OCHII TĂI ...

Am să mă uit în ochii tăi ,
de pot să-ţi spun cât te iubesc ...
mai bine las, căci nu-ndrasnesc ...
să văd de m-ai uitat, să ştiu ...
de vor fi goi, va fi pustiu...

Am să mă uit în ochii tăi ,
ce mă sorbeau neîncetat,
să caut dacă am plecat...
de-i noapte-aceea cu fiori ,
ce-am luminat-o până-n zori ?...

Am să mă uit în ochii tăi ...
unde e dor ce ne lega ,
când scurtul timp ne despărţea?
rămas-a primăvară-n ei
şi zborul alb de porumbei ?

Am să mă uit în ochii tăi ...
găsi-voi parcul cu alei ,
parfumul florilor de tei ?...
mai e pădurea cea de pini ,
să vin, de dor, să mă alini ?

Am să mă uit în ochii tăi ...
unde e toamna aurie,
castani cu frunzele făclie,
unde pe noi voi cauta,
să-mi spună ei sau...dumneata :

Unde suntem,
unde-am ajuns ?
Să îmi trimită un răspuns !

Mara Emerraldi

FURTUNĂ-N SUFLET

Mi-s gândurile grele de atâtea lacrimi.
Rostogolesc în minte iureş de uragane,
În timp ce universul mi-l golesc în patimi,
În piept, tumultul muzicii din ale lui cazane.

Puternic-adunare de ancestrale forţe,
Tânguie în mine când dorul, apoi jalea,
Prin cântec de baladă sau doinele ce-s torţe ,
Arzând fuiorul timpului îmi caut calea...

Doar psalmul reînvie, ridicat spre-nălţarea :
,,Doamne auzi rugăciunea mea !
,,Căci...păcatul meu înaintea mea este pururea."

Mara Emerraldi

SĂRUTUL NEMĂRGINIRII

A plâns nemărginirea,
iubite,
după paşii noştri
ce ni-i plimbam pe ţărmul liniştii
a celui dintâi sărut ,
unde zborul clipei
a rămas înţepenit
captiv
în valul ecoului
ce zbate continuu
malul însetat
de îmbrăţişarea fiorului,
după care tânjeşte,
de la comiterea păcatului
în care ne-am îmbăiat
prin dulcea-ne cădere.

O, Eva,
ispită,
ajunsă să cerşeşti
îmbrăţişarea,
care te luminează ca farul
de pe malul
ce nu se mai satură
nicioadata
de sărutul umed al ...
nemărginirii !...

O, Adam,
ispitit,
ce ai primit cunoaşterea
jertfindu-te
pentru a simţi nemărginirea
Luminii
prin iubire !...

O, tu ,
nemărginire,
care strângi la pieptu-ţi
lacrimile,
pentru aţi face val
plin de dorinţa
împlinirii !...

Mara Emerraldi

ZI DE VARA

Tot câmpul e dogoare,
În flăcări e văzduhul.
Se scurge din cer soare,
Curgând pe noi zăduful.

Seninul de albastru-
Oglindeşte ochiul minţii,
Privind în zări spre astru,
Spre muze sau spre sfinţii...

Ce sprijinul trimit
Şi-l curg în vârful penei.
O muza preafrumoasă
Cu chipul Cosânzenei...

Închide pleoapa care
Se zbate peste ape,
Clătind tot orizontul,
Cuprinsul cât încape...

Nălţări de ciocârlie,
Din lanul cel de grâu ;
Dansu-i o melodie
În zboru-i fără frâu...

Seninul o primeşte,
Că notă muzicală,
Văzduhul ce-l pluteşte,
Cu triluri îl presoară

Spărgând nemărginirea
Tabloului pictat,
Iar cântu-i e solirea
A norului chemat.

Un fulger brazdă cerul
Şi-un tunet îl urmează.
Se sparge-n mii oţelul...
Clocot reverberează...

Se-adună uriaşii,
Se lupta-n lănci şi săbii.
În fugă le sunt paşii
Şi-n fug-a lor corăbii...

Potop dezlănţuit
Din nouri se prăvale.
Albastrul infinit
Nu poate-i stă în cale,

Până când negrii cai
Desparte luptătorii,
Purtându-i peste plai,
Din copite zvârlind norii.

.............................................

În lanul cel de grâu
Zâmbeşte roşu macul,
Spre curcubeul brâu
---Răspuns de la Oracul.

Mara Emerraldi