ZI DE VARA

Tot câmpul e dogoare,
În flăcări e văzduhul.
Se scurge din cer soare,
Curgând pe noi zăduful.

Seninul de albastru-
Oglindeşte ochiul minţii,
Privind în zări spre astru,
Spre muze sau spre sfinţii...

Ce sprijinul trimit
Şi-l curg în vârful penei.
O muza preafrumoasă
Cu chipul Cosânzenei...

Închide pleoapa care
Se zbate peste ape,
Clătind tot orizontul,
Cuprinsul cât încape...

Nălţări de ciocârlie,
Din lanul cel de grâu ;
Dansu-i o melodie
În zboru-i fără frâu...

Seninul o primeşte,
Că notă muzicală,
Văzduhul ce-l pluteşte,
Cu triluri îl presoară

Spărgând nemărginirea
Tabloului pictat,
Iar cântu-i e solirea
A norului chemat.

Un fulger brazdă cerul
Şi-un tunet îl urmează.
Se sparge-n mii oţelul...
Clocot reverberează...

Se-adună uriaşii,
Se lupta-n lănci şi săbii.
În fugă le sunt paşii
Şi-n fug-a lor corăbii...

Potop dezlănţuit
Din nouri se prăvale.
Albastrul infinit
Nu poate-i stă în cale,

Până când negrii cai
Desparte luptătorii,
Purtându-i peste plai,
Din copite zvârlind norii.

.............................................

În lanul cel de grâu
Zâmbeşte roşu macul,
Spre curcubeul brâu
---Răspuns de la Oracul.

Mara Emerraldi