metamorfoze

M-am gândit
să vorbesc despre înțelepciune,
și-atunci
găsesc că e mai înțelept să ...
Tac!

Am ascultat și-am îmbrațișat zorile,
ajunsă ziua, fac cu ochiul amurgului,
pe-acesta-l voi lăsa să mă încânte,
sufletul să mi-l deschidă
spre eternitatea nopții.
Acolo,
lângă salcia pletoasă de pe malul râului,
mă voi adăposti la Lumină.
În Lumina din spatele pleoapelor închise se
vorbește în tăcere despre ...
nimic.
Nemurire.

Concluzie sarcastică:
,,dacă tăceai, filosof rămâneai".

19 martie 2018
Mara Emerraldi

DOAR ATUNCI ZBOR

Doar
zborul spre înaltul cerului
îmi poate clăti gândurile.

Zbor.
Zbor gândurile-mi să fie curate ...

Atunci
mă voi găsi răspuns la întrebarea:
,,cine sunt eu?"
Atunci,
te voi găsi ...
oricine ai fi tu.

Doar ... atunci,
din uitare
descoperi-mă-va ea,
o stea,
găsi-va-l pe el,
menestrel ...

Zbor
visele ce le am în palatul gândirii
- voi să le umplu cu fericirea înaltului.

Doar, atunci, zbor,
zbor în doi,
mirare într-o exclamatie!!

21 martie 2018
Mara Emerraldi

duminică, 24 septembrie 2017

IUBITE ...

Iubite,
a înțeles nemărginirea
tăcerea noastră de acum,
cărări ce duc spre-acelaşi drum,
Eu, vale-nvăluită-n fum,
Tu, cânt ce ține nesfârşirea.

Iubite,
baladă pentru ciocârlie
pui strunelor de la vioară,
ofrandă-n răsarit de vară,
dusă pe-aripa care zboară
gingaşei flori, fiind solie.

Iubite,
dorul aprins înfioară firea
în sărbătoare de lumină,
un anotimp dorit să vină,
inundă-a macului grădină,
prinos de taină, înflorirea.

Iubite,
cuprinsa zare nesfârşită
în ritual de venerație,
aude-aceeaşi incantație,
aceeaşi sfântă exultație,
trăirirea-n roşu-mpărtăşită.

Iubite,
din negrul punct al veşniciei,
se-ntinde selenara noapte,
Eden cu mere roşii coapte,
lume de miere şi de lapte,
în Universul armoniei.

Iubite,
sfânt gândul tainic îi slujeşte
Cuvântului plin de ardoare
în cartea vieții. El e Soare,
de început şi de-nălțare,
când floarea inimii tânjeşte.

24 sept. 2017
Mara Emerraldi

ALEGORIE

De la început,
dintr- un târziu,
drum străbătut
am să rescriu.

Trece-voi frumosul,
culori de pe floare,
de la vis, mirosul
făr' de-asemănare.

M-oi găsi mireasă
cu Călin drept mire,
Mac, ca o crăiasă
sau ca o uimire!

Braţele-mi lejere,
lângă trup - silfidă,
'mpărţind mângâiere,
sărut - zaharidă ...

Cerul angelesc
verdele atinge,
flăcări roşii cresc,
vâlvătaia-ncinge,

Bătăi ce se scurg
în aripi ce zboară
din zori în amurg
- zbor ce înfioară.

În incandescenţa
soarelui din noi
găsim chintesenţa
- întregul din doi.
...............................................
Râs de zână, fără poate,
ne-a născut a-i fi măsura.
Uroborul timpul roade
şi se dă în cerc de-a dura ...

Învârtind a ei baghetă
din fulgi albi de păpădie,
Zâna, basmul îl repetă ...
... Alt poem alegorie ...

21 sept. 2017
Mara Emerraldi

DEMONSTRAȚIA ILUZIEI

M-am născut spre ,,a fi'',
un adevar incontestabil,
certificat în anale,
care, la urma urmei,
datorită adevarului
el insuşi relativ,
,,a fi'' e o iluzie,
de unde rezultă că
sunt Iluzie.

Trăiesc cu speranța zilnică
la un mâine,
un mâine devenit speranță,
o iluzie continuă,
o iluzie deşartă,
mă trăiesc spre a fi iluzie,
de unde rezultă că
sunt Iluzie.

Numai
trecutul este sigur şi concret,
dar ținând cont că
m-am nascut ,,a fi''-iluzie,
m-am trăit speranță-iluzie,
am ajuns într-un
,,am fost''- Iluzie.

Iluzie
- Quod erat demonstrandum.

19 sept. 2017
Mara Emerraldi

sâmbătă, 2 septembrie 2017

IUBIRI CELESTE

Când fulgii peste noi se ning,
îngerii îşi scutură aripile,
semn că nu ne-au părăsit,
ne poartă-n grija lor
mângâindu-ne gândurile,
cugetul
prin curgerea blândeții,
a strălucirii frumuseții celeste.

Când ninge peste noi
cu fulgi sau cu petale albe,
cu razele sau frunzele de aur,
e semnul îmbrățişării ce vine
din înalturi.

Şi încă
se mai ninge iubire ...

26 feb. 2017
Mara Emerraldi

miercuri, 6 iunie 2018

DUREREA PICIOARELOR

miercuri, 21 martie 2018

CONCLUZIE FINALĂ