MARȘ FUNEBRU

Dintr-un cuvânt și moarte m-am nascut
Spre-a umple golul vesniciei.
Abisului i-am dat un trup de lut
Și nemuririi versul poeziei.

Timpul, spirala ce-o coboară, m-a urcat.
Pe fiecare treaptă îmi erau macii vieții.
Aveau culori de basm, cu Roșu Împărat,
În anii ce-au urmat culoarea tinereții.

Nascut-am fost ca macii să-mi florească,
De dragoste, de dor și-al adormirii somn.
Demiurg, ce mă trăiești prin floarea-mpărătească
Lasă-mi Luceafărul, ,,al nopții mele domn”

Să îmi zâmbească! Pleoapa mi-o coboare
Cu blânda sărutare, pe-un gând de suicid ...
Un roșu ce se stinge ... mă duce la visare ...
Am înflorit ca macul și tot ca el mă-nchid.

Petale veștejite rămân pe timpul-scară
Ce cad în urma mea o dâră. Un mister.
'Ntr-o altă viață, într-o altă vară
Voi răsări din nou în roșul efemer ...

... sau Simfonia-ntâi a lui Mahler ...

25 mai 2016
Mara Emerraldi

VERSURI COLORATE

S-au ridicat în zări toți pescăruşii
să-nalțe imn,
un imn de slavă mării 
în care mi-am muiat penița gândului
ca să pot scrie versuri colorate,
eu
ce desenez pe-o coala de hârtie.

Cerul a plâns spre-a umple călimara
şi gânduri trimițându-mi deopotrivă,
trăiri ce curg
surprinse în poeme
pe-un zâmbet prelungit
de-ai pune curcubeului culoarea
cu-nfiorarea din petale roşii.

Toți pescăruşii au țipat prelung
să rupă bucuria cerului,
să cadă peste ia albă de zăpadă
sunete
- muzica îngerilor.

26 mai 2016
Mara Emerraldi

ACELUI LUX

Prin picături de ploaie alergând,
prin sunetele stropilor ce mă-nconjoară,
pe acel Lux eu caut ... îmi e mereu în gând,
și gândul mi-e tăcere ca timpul care zboară.

O viaț-am să-ți închin pe-al versului altar
cuvinte ... un tumult - delir dezlănțuit.
Tu, din lucirea ta o rază dă-mi în dar,
cel care faci lumină. Lumina-ți m-a vrăjit.

În timp și în tăcere clădi-voi un castel,
adânca noapte grea se rupe și dispare ...
Un răsărit, o ploaie, pe Lux într-un pastel
voi desena ... Lumina-ți o splendoare!

27 mai 2016
Mara Emerraldi

ȘI MÂINE ...

Și mâine o să-mi fie dor de tine
la fel cum mi-a fost ieri
și azi
și în fiece clipă
de când amurgu-a coborât
o şoaptă şi-o aripă
să ne acopere-ntr-a tainei veşnicie.

Şi mâine e o zi ...
noi praf de stele
vom străluci de focul ce ne arde
dându-i culoare
răsăritului,
azurului să îi fim aștri ...
- beatitudine!

Și mâine e o zi ...
'n clepsidra noastră
ne-om scurge fir cu fir
pe-a timpului fereastră,
ne vom numi trăire,
iubire
doar sclipirea noastră ...
Și mâine ...
ziua fi-va dor de noi!

28 mai 2016
Mara Emerraldi

ILUZIE

Am atâtea să-ți spun ...
Mi-e dor de tine
din clipa-n care ai plecat pentru puțin ...
a doua zi
- iluzie.

În piept mi se zbate pasărea
ce te strigă,
privirea te caută, te caută mereu,
gesturile cer să te-atingă ...
dar tu,
tu ...
O mână-ntinsă-ntre real și semnul mirării,
element comun,
anotimp
- iluzie.

Am făcut din dor, și tu și eu, poeme.
Zborului i-am dat hrană să îi crească aripi.
Înțelegeam neînțelesul amândoi,
chiar nențelesul dorului de noi
și taina gândului ce tâmpla a ascuns-o
într-un sărut visat
- iluzie.

Incandescența anotimpului,
anotimp al iubirii de noi,
al iubirii iubirii noastre
- iluzie.

22 mai 2016
Mara Emerraldi

Beethoven's Silence

YOUTUBE.COM

Îmi pl

ÎN CEAȚĂ

Din ceața vremii m-am născut,
Prin ceața vremii am trecut,
În ceața vremii m-am ascuns,
O ceață grea de nepătruns ...

Din ceața ca perdeaua deasă,
Prin ceața veșnică mireasă,
În faldul ceții mă strecor
Cu pas de ceață ... greu-ușor ...

Al ceții văl îl rup să văd
Lumea e vis sau e ...prăpăd?
Dincolo este totul clar
Și tot ce faci nu e-n zadar?

E în zadar iubirea? Moare?
E clar chiar totul ce dispare?
Prăpăd de e sau e doar vis
Văd vălul ceții? ... Îl rup în scris ?

O ceață grea de nepătruns,
Ceața în care m-am ascuns,
Prin ceața-n care am fugit
Am scris cuvinte, n-am grăit ...

Cu pas de ceață ... greu-ușor,
Mă rup de ceața vremii ... Mor.
În urma mea rămâne ceață
Și-n ceață-mi las corp rece-gheață ...

21 mai 2016
Mara Emerraldi

METAPHERIN

Trăire nefiresc de adâncă
coborâtă din înalt
și 
urcată din străfunduri.

Întrebare venită din alte sfere
de ce totul
e ... atât de firesc
să te caut în sunetul muzicii,
să te scot ca pe lună
din oglinda apei?
Din vorbirea râului
iau stingerea șoaptei tale ...
Din fâlfâirea aripii
iau zborul!
În mirarea brațelor, ramuri de copac
a căror umbră mi-au legănat visele
mi-agăț ruga ...
Timpului i-am furat
clipa
și-am transformat-o-n veșnicie!

Pasăre de foc mă numesc,
mere mănânc,
mere de aur,
cuvinte-n cădere - perlele
dătătoare de sănătate bolnavului ce suferă
și vederea orbului -
mi-e trilul.

Cuvinte-n veșnicie ...

20 mai 2016
Mara Emerraldi

FĂ-MĂ, MEHEN

Fă-mă, Mehen,
o spirală de-a ta
să pot încorona capul 
acelui Ra
ce luminează și hrănește
toate celulele ființei mele,
acelui Ra
care a apărut și mi-a dăruit alt cer
plin de lumină cu un alt timp,
timp
oprit în gânduri şi-n cuvinte ...
acelui Ra
coroana să i-o-mpodobesc
cu rubinul ascuns la mine-n sân!

Fă-mă, Mehen,
dorință,
dorință arzătoare
ruptă din incandescența astrului tău
să-i aprind simțirea humei!

Fă-mă, Mehen,
un nor
să-i pot atinge înălțimea minții,
unde fulgerul strălucește
și tunetul se stinge-ntr-o șoaptă
reverberând în picurii
ce voi să îl dezmierde!

Mehen,
tu timpul nu îl strânge,
ba, îl dilată,
îl măreşte
să-mi ajungă
până în al noulea cer,
pentru şapte vieți!

17 mai 2016
Mara Emerraldi

LOCUL GÂNDURILOR

Prin hubloul timpului
ca o bucurie vie,
o plăcere din plin a vieții,
în legănarea valurilor,
ca o juisare
înalț gânduri
aşa cum efemeridele se ridică la
lumină.

Lumina este acolo ...
se poate vedea în întuneric
când vederea trece dincolo de
privirea ce duce
exact
până în locul unde nu mai există
,,nici întristare nici suspin''.

Trebuie trecută puntea,
dar ...
mă gândesc la barcagiul Styxului,
la Charon,
să-i dau ultimul bănuț,
moneda calpă
a timpului şi vremii mele,
ca să-mi păzească de Cerber
frica,
frica de eternitate,
viața scoțându-mi în cale mai mulți căței
care m-au muşcat
până să ajung aici,
unde îmi las gândurile să zboare
spre ...

... ,,un loc cu verdeață''
mă ridic,
eu,
care m-am coborât în beznă
ca să ajung la
Lumină!

15 mai 2016
Mara Emerraldi

Îmi place

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Furie

Comentează

Văzută de 5

1Norah Lainey

Comentarii

Scrie un comentariu...

Mara Emerraldi

14 mai la 08:31

VORBEŞTE LUNĂ

Vorbeşte-mi tu, lună
închină-mi poeme,
Adu-mi cavalerul 
din neguri de vreme,
Pe calul în spume
mi-nchine salutul,
Batist-ai arunc
şi vântul o flutur' ...

Vorbeşte-mi tu, lună
de el îmi vorbeşte,
În vers îmi coboară
cuvinte celeste,
Imaginea lui
pe ochi îmi aşterne
cu pletele-n vânt,
tu, lună mi-o cerne!

Vorbeşte-mi tu, lună
vorbeşte, vorbeşte
Şi-mi dăruie cornul
care-ți sclipeşte,
Balansoar am să-l fac
să îmi legăn vise,
În noaptea de taină
sunt toate înscrinse ...

Vorbeşte-i tu, lună
şi lui să grăbească,
Iar vântul şi ploaia
sa nu îl oprească!
Să vină, să vină
pe ulița mare ...
Veşmânt mi-e iubirea ...
Strălucitoare ...

Vorbeşte-i tu, lună,
dorul să-mi stingă
Cu vorba-i şi brațu-i
să mă încingă!
Tu, lună să stai
martor să fii ...
Din razele tale
curg poezii ...

13 mai 2016
Mara Emerraldi

EMOȚIA VALULUI

Să ascult marea ghiocul mi-l apropii,
Cuvinte-n muzica de valuri desluşesc,
Luna răsare ... în umbră m-ascund plopii ...
Cântec în noapte-aud şi şoapte ,,te iubesc''...

Pe țărmul mării cânt ... eu te aştept
Poseidon ce inima-mi domneşti.
Sunet răzbate-n glas pornind din al meu piept
Vorbe-s de dor şi sunt aşa fireşti ...

N-am temeri, din spuma mării ai s-apari
Tu, zeul meu în giulgiu translucid,
Caleaşca-ți dintr-un val ți-e trasă de-armăsari ...
Vocea-ți pe mare-i tunetul fluid ...

Cu-ntinderea de ape tu corpul îmi acoperi,
Păşim în larg alături în lumea de mister,
Primeşti ce n-ai sperat dar ce acuma ceri
O-mbrățişare tandră ... ştii, gestul efemer ...

10 mai 2016
Mara Emerraldi

ANOTIMPUL MEU, PĂCATUL

Din fuiorul timpului,

după coborârea din Rai,

prin furcile caudine,

cu jugul după gât,

în strigăte de ocară,

purces-am la cautarea

iertării păcatului.

... și păcatul a fost ispititor ...

un măr roșu,

nepăzit,

cum erau

,,merele de aur” ale lui Prâslea cel voinic.

... și păcatul era roșu ca iubirea,

de atâta iubire era atât de roșu!

... și păcatul era iubire,

... și, da ...

tot prin iubire se iartă!

După coborârea din Rai,

tărâmul iubirii,

tărâmul unde s-a săvârșit păcatul,

de ,,visul de luceferi”,

de dorul păcatului ancestral,

trecând prin cele patru anotimpuri

în căutarea-mi

vreau

anotimpul meu, păcatul!

14 mai 2016

Mara Emerraldi

CONCERT PENTRU FLAUT ȘI HARPĂ

Scutură-ți,
ninge-ți petalele
dorului
peste gândul meu!
... eu
piatra mi-o voi pune căpătâi
complice
pâlniei urechii
de a mă umple cu
sunetul pașilor așteptați
în ...
marea de smarald.
Atâta verde,
din ridicarea arcului sprâncenei,
a ochiului mărit,
mă-nvăluie
- veșmânt trupului
și hrană sufletului
lipsit de sevă.
Mi-agăț privirea de
liniștea tăcerii ...
secundele prind viață
din
seninul notei flautului
și-a florii albe de cireș.
... trupu-mi
răspuns de harfă
fi-va
între puncte de suspans ...

7 mai 2016
Mara Emerraldi

SĂ TE ÎNȚELEG ...

Ca să te înțeleg, copile
ieşi-mi în cale
,,afară şi
râde la soare
doar s-a îndrepta vremea''...

... mai vorbeşte-mi despre tine,
copile!
Ai multe să-mi spui ...
... cum hrăneai văzduhul
cu bătăi de aripi,
atunci
când ai dat pasării
să se-nfrupte
din pâinea
ce o țineai în mâini
ca ispită
şi binecuvântare.

Şi ...
ai să îmi zici
despre ...
piatra
pe care te-ai urcat,
să te înalți,
ca să atingi
zborul
şi seninul,
de parcă
nu-ți era suficient
albastrul,
cel din privirea-ți ...

Să-mi spui
de ...
mătasea înspumată a mării
în care
ți-ai cufundat picioarele goale,
cum ...
ea,
marea,
ți-a adus
imensitatea
ce-o oglindeşte,
spre minunare ta.

Ca să te înțeleg
vorbeşte-mi despre tine
cum vrei să mă cunoşti!?
... ca pe un zbor?
... ca pe o piatră?
... ca pe o mare
ce te-nfăşoară ...
... toate te înalță!

... şi vremea
s-a îmbunat
după râsul tău!

29 aprilie 2016
Mara Emerraldi

NIMENI ... NIMIC

Părere de rău ajunsă

şi asta

ca o iluzie,

că doar de aceea e o

părere,

neînțeleasă,

când,

de fapt,

totul se rezumă la

a fi nimic.

... şi nici măcar nu ştiu

cine se vede

atât de îndreptățit

să pună verdictul

- verdictul de valoare?

... şi nici nu ştiu

de ce uneori

se promovează,

ba chiar,

se premiază nimicul

când,

de fapt,

nici acest nimic nu mai contează?

... şi cine e acel nimeni

care tot adună

pe

nimeni cu nimic?

... şi această părere de rău,

acest nimic al meu

cui ajută?

pe cine interesează?

... cine va fi

nimeni

sau

nimicul

care va rezona la nimicnicia mea?

Din nimic, nimic ...

... de acolo şi aici se naşte

Nimeni.

Şi-atunci

de ce să nu fiu eu

Nimeni

în esența sa care spune

Nimic?

2 mai 2016

Mara Emerraldi