Fără, pentru că nu știu ce aș putea surprinde, să conchid mai bine cele ce voi scrie, doar în câteva cuvinte sugestive.
OAMENI, FAPTE ȘI LOCUL MIERCUREA CIUC ...
Voi scrie jumătate din impresii sau poate nici atât, nu pentru că nu mi-ar permite spațiul și timpul, ci pentru că nu reușesc să le surprind în toată splendoarea lor, cu toată încărcătura emoției, sau mai bine zis a emoțiilor care m-au încercat și, marturisec cu plăcere , mai vibrează în mine.
Ajunsesem să am un gust de lehamete, uneori de repulsie chiar, de toate câte mi-au fost date să trăiesc. Asta până am ajuns la Miercurea Ciuc, până am ajuns să cunosc ce înseamnă să vrei să faci ceva, să îți dorești treaba asta cu ardoare, cu toată convingerea, ca pe un fapt care trebuie musai să se împlinească, pentru că te completează, pentru că asta ești, asta definește existența ta de a fi.
Cu Proiectul de lansare Qpoem & QVis am ajuns pe acele meleaguri, la Colegiul ,,Octavian Goga” și la Cercul Militar, unde am cunoscut noul val ce are curajul să se exprime în scris, dar și generația care îi îndrumă și le predă ștafeta. La acest eveniment care se vrea a fi cultural - voi reveni să explic de ce mă exprim așa - am avut sprijinul și concursul Doamnei Inspector școlar general adjunct Parfenie Aurora, Inspector școlar de limba și literatura română Moraru Drăghici Dorina și al Doamnei Director Magda Dumbrava, prima noastră gazdă.
Spun ,,care se vrea” pentru că prima impresie este că acolo evenimentul, își dă curs zilnic - se desfășoară firesc - ca o realitate, ca un mod de a trăi, ca o luptă continuă pentru cultura lor ce vor și o pun în valoare cu mic cu mare, printr-un efort colectiv.
La Miercurea Ciuc se scrie și nu oricum. Se scrie și se scrie bine. Se scrie românește într-un loc unde se cere și se impune ca o necesitate.
Cenaclul literar,,Buna Vestire” este necesitatea, impunerea adunate la un loc, unde se vorbește, unde se scrie românește , atât de natural, naturalețe conferită de trăirea sufletească. Și sufletul spune că e român, o spune cu curaj, o spun frumos toți membrii cenaclului, cărora nu le dau numele, de teamă să nu omit pe cineva. O spun ca o ,,Bună Vestire” la fiecare întrunire. Farmecă și se farmecă între ei prin lucrările lor, prin ceea ce surprind în cuvinte simple sau ales meșteșugite.
La Miercurea Ciuc am trăit sentimentul de a fi român. La Miercurea Ciuc am învățat lecția care o știam doar teoretic, am sensibilizat rezonând la patriotismul românilor adevărați.
,,Am întâlnit și români fericiți” acolo, ei bucurându-se pentru fiecare act creator, pentru fiecare act creat și împlinit, pentru fiecare stare care o surprind într-o manieră proprie, inegalabilă, inconfundabilă. Și mare le este bucuria pentru lupta aceasta care o duc, pentru lupta aceasta continuă care o poartă cu drag, cu mândrie, cu mândria aceea de român și cu tot respectul cuvenit. Am văzut ce înseamnă să ai și să porți respectul nației tale .
Am întâlnit alături de alții un alt român deosebit în prezența Domnului Ion Simota, Președinte al Cenaclului ,,Buna Vestire”. Stabilit în acest ținut acest patriot și-a luat crucea grea de a duce misia lui până la capăt, misie deloc ușoară, aceea de a schimba pe cât mai mult posibil, alături de ceilalți membri și prieteni ai cenaclului, o mentalitate a locului. Loc românesc populat de maghiari.
Am văzut în ochii lor bucuria trăirii, a consumării emoției respectului câștigat, în această luptă .
Printre acțiunile care le întreprinde scriitorul Ion Simota este și aceea în care ni s-a alăturat nouă, celor din Qpoem în programul nostru de lansare, de a ridica noua generație de scriitori . La Colegiul ,,Octavian Goga”, am întâlnit copii care fac poezie în dulcele grai românesc, lucrări pline de încărcătura gândului frumos plin de gingășia și misterul vârstei.
Aici la Miercurea Ciuc am pășit pe tărâmul vrăjit, la fel ca cel din basmul ,,Tinerețe fară bătrânețe și viață fără de moarte”, unde jarul calului ia forma cuvântului. Aici sunt suflete care se hrănesc cu focul cuvântului.
Evenimentele culturale la care am participat m-au determinat să mă gândesc la valoarea lor intrinsecă.
Am trăit momentul în care mi-am dat seama de micimea mea, în comparație cu acești oameni, eu, care am scris ,,Eu nu mai cred în România” , eu, aproape de condiția nimicului față de cei care există pentru lupta și crezul lor.
Încă mă-ncurc în emoții, mă-ncurc în gânduri, mă-ncurc în cuvinte ...
Qpoem ... elevii cu visele scrise ... ,,Buna Vestire” ...
