TACI ...

Taci ... nu spune cuvinte ce dor !

Taci ... nu frânge aripa ce pluteşte în zbor !

Taci ... nu pune piedică la pasul ce merge !

Taci ... doar fii lumina ce spre mine converge !

Taci ... nu opri vântul ce miresme aduce !

Taci ... nu-nchide ochii când privirea-ţi seduce !

Taci ... nu ciunţi piscuri de-a lor măreţie !

Taci ... nu lipsi dragostea de euforie !

Taci ... nu te pune obstacol pe drumul din cale !

Taci ... nu m-opri a visa la lumi spaţiale !

Taci ... nu îmi şterge din viaţă iubirea !

Taci ... nu-mi aduce în trai înrobirea !

Taci ... să tot taci ... şi să taci ... ca să taci !

Taci din cuvinte, însă lor fii tălmaci !

Taci, la sfere înalte, mă ridică tăcut !

Tac ... tac şi eu ... şi tot tac ... E atât de plăcut !

26 februarie 2016

Mara Emerraldi

GÂNDURI ... DE PRIMĂVARĂ

Din bucuria înaltului,

din sunetele Universului,

gând curat de primenire

slobozește ...

renașterea.

Pacea, coborâtă-n tihna

albului fulg ...

înlesnește

răsărit blând

astrului dimineților,

să-și umezească strălucirea zâmbetului,

cu limpezimea bobului de rouă.

Rochițele florilor

aduc curcubeul culorilor ...

iar ...

... zborul păsărilor

urcă-n sus,

tot mai sus ...

să ducă zeilor vestea

că s-a rostit cuvântul:

Primavară !

1 martie 2O16

Mara Emerraldi

PRIMĂVARĂ, EU, SUNT

Anotimpul mireasă,
dorul renaşterii,
în speranţa de rod
- Primăvară frumoasă,
mândră crăiasă
în parfumuri aleasă,
speranţă-n mai bine
pentru orice norod.

Căldura celestă
văzduhul îl umple,
copacii ning petale,
roz-albe culori,
pe-un verde smarald
ce-n totul irumpe
şi toate se-adună-ntr-o
ploaie de flori.

Anotimpul puterii
ce viaţă răsare
din tina cea neagră
cu albul curat
în verdele sevei
- energii creatoare -
îmbracă un timp
spre-un trecut destrămat ...
.......................................................

Al tăcutului gând,
comoară-n cuvânt,
şoaptă pe buze,
legănată de frunze,
poezie îţi sunt
anotimp pe pământ,
mă chem Primăvară,
vibrez ca vioară ...
... şi-ţi spune dorit
c-am înflorit ...

Partitura dă tonul ...
Vioara-i isonul,
Flautu-ţi cântă
cu triluri cuvântă ...
Muzica sună
văzduhul răsună ...
Profunzime a gândului
pe aripa vântului ...

Primăvară, eu, sunt ...
în cer ... pe pământ ...

25 februarie 2015
Mara Emerraldi

CUVÂNTUL CE ZIDEŞTE

Ceea ce spui
să fie spre-nălţarea gândului
-întoarcere în sus prin ...
Cuvânt !

Căderea-n mucigai
- creşterea beatitudinii,
că de-acolo se hrăneşte
ce-i dorit
şi curat,
întru purificare.

Şi-atunci,
dintr-o noapte lungă,
fie-ne
trezirea-n faptul dimineţii,
lacrima care ...
susţine nufărul
- hrană patosului căinţei noastre !

Să nu hulim ...
Cuvântul,
El zideşte !

9 feb 2015
Mara Emerraldi

PE ŢĂRMUL VIEŢII

Unde mi-e barca ?
Unde mi-e vâslaşul ?


Am acostat pe-un ţărm
în care
la un picior se zbate valul apei
pe celălalt
nisipul mi-l cuprinde ...
... m-acaparează ,
mă de-particularizează
în boabe de nisip ...
... şi curg
dintr-o clepsidră
ce-o vreau spartă
să mă preling...
... încet ...
... încet ...
în oceanul din care am fugit
spre întregire.
Mă înconjoară macii ...
spre adormire ...
Ce lung e visul ...
... ce-ncântare !
Rămân esenţă-n
punctul negru-al
al florii purpurii ...
... ad infinitum somn-trezire ...

8 feb 2016
Mara Emerraldi

TĂCEREA LINIȘTII - PEDEAPSĂ

Tăcerea liniștii

umple iar

ochii-nchiși

ce vad,

ce simt,

ce pipăie...

Atinge cordul macului de roșu...

dându-i mirosul și savoarea

extazului de-altă dată

- demult pierdut -

în...

tăcerea liniștii

și-a ochiului...

închisorii

în care-adormi...

...și dormi...

fără de vise...

- pedeapsă -

24 ian 2016

Mara Emerraldi

DESPRE FOAMEA DE TINE

In pustiirea gerului

un astru

se oglindește-n sufletul flămând,

după slova de iubire.

Incandescenta-i,

răsfrângere

ce inundă

fiece particula

nehranita,

vibranda

de-atingere prin cuvânt,

acapararea totală a cascadei

-revărsarea ploii de scântei-

mângâierea sunetelor

de departe...

Ajuns-am cristalul lacrimei

prins pe-o inimă de roșu !

30 ian 2015

Mara Emerraldi

PRIN LUMI CELESTE

In zori de zi când mă deștept
La tine gandu-mi fuge.
Tu imi pui soarele in piept...
Inima il ajunge...

Din noaptea-n care m-am trezit,
Avut-am un Luceafăr,
Iar visul ce l-a zămislit
E destrămat. Eu-s teafăr?

Aș vrea să-ți dau în schimb ceva
-O rază de iubire-
Dar a ramas pe undeva
Și nu-mi mai vin in fire.

Acum am soarele întreg
Am mii și mii de raze.
Imi caut raza s-o aleg
Să ți-o strecor prin fraze...

Îmi dai eterul, mă inspiri...
Sinusoida vieții,
Din Uroborus o deșiri,
Din cercul dimineții...

Vorba-ți aleanul doinei sună,
Dureri ea risipește.
Cu Pegas zobor...cântu-ți răsună
Prin alte lumi celeste...

Soare tainic radiezi,
Aurind magic cuvântul...
Vrei cu mine să visezi,
Să-mi deschid cu el mormântul ?

30 ian 2016
Mara Emerraldi

FEREASTRĂ ÎN TIMP

Privirea mângâie trecutul,
Trecut vibrând de amintire,
Într-un prezent varsă tumultul
De clipe dulci spre retrăire...

Imagini de atunci cu tine,
Din lupta dragostei carnale,
Revin în zilele senine,
Revin cu cânturi siderale.

Mă-mbată iar trăirea noastră
De poezie şi mister...
Te văd, te-ating - timpu-i fereastră
Şi amintirile nu pier...

Ştii, luna şi-aprindea lumina
Să-mi vadă chip de fericire.
Tu căutai mereu pricina
De a-mi vorbi despre iubire...

Şi-atunci, şi-acum îmi spui cuvinte,
Vorbe care vibrează-n mine...
Timpul ce merge spre-nainte
Duce imaginea cu tine...

Dintr-un trecut tot străluceşte
Noapte de noapte luna noastră
Astru ce tainic împleteşte
Timp...amintire... o fereastră...

6 feb 2016
Mara Emerraldi