In pustiirea gerului
un astru
se oglindește-n sufletul flămând,
după slova de iubire.
Incandescenta-i,
răsfrângere
ce inundă
fiece particula
nehranita,
vibranda
de-atingere prin cuvânt,
acapararea totală a cascadei
-revărsarea ploii de scântei-
mângâierea sunetelor
de departe...
Ajuns-am cristalul lacrimei
prins pe-o inimă de roșu !
30 ian 2015
Mara Emerraldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu