SCRIIND

Scriind
îmi aștern sufletul la picioarele Tale,
Tu, cel ce știi nevoia mea
de a fi
,,precum în cer așa și pre pământ”,
iar gându-mi este
foc
și focul i-al inimii
ce-și caută fluturii plecați
în căutarea fericirii.

Scriind
dăruiesc clipa mea de sinceritate
în care sunt doar ...
eu fară eu,
doar eul acela al Tău,
eul curat de prunc
care strălucește de Tine
în căutarea Luminii Tale.

Și gânguresc în scrierile mele
taina de-a fi la sânul mamei,
unde Tatăl privește mulțumit
creația-I de-nceput.

13 august 2016
Mara Emerraldi

CÂNT SOARELUI

Te topeşti în lumină
şi iei formă de floare
Petale de galben, de-albastru
și de orice culoare.
Te găsesc alb
în bobul de grâu
Și te joci în sclpirea
undei de râu.

Te-ai născut de demult,
înainte de lume.
Răsărit dărui zilei
ce cu tine apune,
Crești copaci spre înalt
care-ți caută chipul,
Hrănești frunze-adunate
în vârful de stipul ...

A te-atinge nu pot
ciudătă stihie,
dar te simt, ești clocot,
minții-aduci reverie ...
Ești speranța ce-apari
pentru toți condamnații,
Aparții lor și nouă
și în ceruri la alții.

Tu ești zeu pentru unii
- ochiul cel bun -
Sau fratele lunii,
a oricărui nebun ...
Nelipsit ești în toate,
doar un punct prezentat,
Crucea ta-i pe cămașă
sau în vers ești cântat,
Soare!
.............................................
Luminezi Raiu-n ceruri
Iadu-aici pe Pamânt.
Forță din vremuri,
în existență ce sunt,
Duci viața în moarte,
renașterea iar,
Razele-ți mângâie
lumea. Lumea zadar,
Soare!

7 august 2016
Mara Emerraldi

INVITAȚIE LA JAF

Sunt atââââât de bogatăăăă!

Am multe de dăruit! 
Am de dat gânduri
și nu orice gânduri,
de împărțit binețe,
am de dat frumosul din frrumusețe,
am de dat vise
- vise nefolosite,
vise neîmpărtășite -
am de dat fericire ...
am de dăruit iubire ...
fiind bogată dacă am ...
am de oferit atâtea,
atât de puțin ... dar atât de mult!

Veniți să mă jefuiți de toate!
Veniți să mă tâlhăriți
și vă asigur
că se vor înmulți,
că vor spori
ca un izvor nesecat! ...
... vă voi umple cu multă bogăție!

... dar cine are nevoie de
atât de puțin, când se cere
atât de mult material? ...

Mara Emerraldi

TĂCEREA NEMURIRII

... şi-ți auzeam tăcerea
prelinsă ca mierea-ntr-un
zâmbet duuuulceeee ...
zâmbetul tău
blând şi luminos
- culoare a spicului de grâu
pe chipul radiant al verii.
Albastru-ți privirii
mi-a îmbrăcat trupul
în cămăşuță diafană
sub care cântecul inimii răzbătea
ca un sunet de copot
din altarul bisericii
zidită întru nemurirea dragostei.

În mine
te cuibărisem, iubite,
pe o alunecare de gând,
acolo,
pe trepte de-altar te-aşezasem ...
stăteam lângă tine ...
ascultând şi privind veşnicia în doi
şi taina nemuririi
ce stă ascunsă în noi.

5 august 2016
Mara Emerraldi

FLOAREA IUBIRII

Din ceruri coborâtă, din adâncimi crescută,
Mlădiță de altoi copacului cu nea,
Culoare şi lumină în vremea mohorâtă,
Te-asemeni cu licoarea ce-mbată când se bea.

Din nopțile cu lună cobori zile cu astru'
Fierbinte ca sărutul dorit de o fecioară
Cu sufletul curat şi chip de alabastru,
Înnobilezi eroi ce-veci n-or să dispară.

Din haos eşti lăsată, hrănită din tenebru
Floarea iubirii, vieții culoare îi pictezi,
Din simplu muritor îl faci pe om celebru,
Bijuterii din vise, pe-acestea le ornezi.

Extazul suveran ridici, tu, peste toate,
Tu prinzi şi împleteşti ca sens al omenirii
Delirul patimei, pe cel adus de moarte
- Petale-s cu lumină; e plină legea-ți firii.

Popas cu rodul dulce al micii creaturi
Ce mierea şi-o prelinge pe inimi care cântă
Muzica îngerilor, terestrelor făpturi
Pe-aripi de fluturi dusă-ntr-o vrajă ce descântă.

O primăvară-n cer, flori albe un duium,
Scântei de stele sau jar aprins de iad,
Floarea iubirii, tu creşti pe-al vieți drum
,,Lumină din Lumină'' în marea de smarald.

Celestă-ți e făptura de înfloreşti în taină
Cu dăruire umpli, o forță de izvor
Parfumu-ți, strălucirea-ți în sufletul grădină,
O, Floare a iubirii, sunt robul tău dator!

31 iulie 2016
Mara Emerraldi

A VEDEA

Am crezut ca mai pot crede în iubire.
Am crezut că mai pot crede în frumos.
Cred ce văd - un tot întors pe dos,
Unde-n tot primează năruire.

Am crezut o mare de cuvinte,
Am crezut că este adevăr.
Văd discordia, ispita de la măr,
Lumea, cimitir umplut de oseminte.

Văd ceea ce nu aş vrea să fie,
Văd cuvinte pline de blestem,
Văd ce este; alegem ce putem,
Văd o falsă, şubred-armonie.

Văd un haos făr' de-orânduială.
Văd cuvântul tremurând în vânt.
Văd un vânt ce-i negru de pământ.
Văd Pământu-n noaptea cea de smoală.

...................................................................

Nu sunt a fi pe mine-a mă vedea.
Nu sunt a mă vedea, deşi exist.
Nu sunt în existență fără Crist.
Nu sunt fără de Crist decât ciob de ulcea.

17 iulie 2016
Mara Emerraldi

VRAJA NOPȚII

Într-o pânză diafană luna tainic se îmbracă,
Apoi ninge peste mine, peste ape, peste munți,
Şoapte. Şi-atunci țesem basmul nopții, peste lumi celeste punți,
Cu al clocotului râs parfumat de busuioacă.

Jocul strunei ce ne-ncinge de vioara cea vrăjită
A stârnit doruri ascunse purtate pe-aripi de vânt,
Țintuite-n cercul horei cu bătuta în pământ
Unde timpu-nvârte roata din fuioare împletită.

Iluzii ce doar în versuri viață prind cu ritm, masură,
Vraja nopții selenară le cuprinde în tablou,
Curg secundele din ceruri în cerneală şi-n stilou ...
De atunci şi-acu-i poemul cu plăcuta lui căldură.

20 iulie 2016
Mara Emerraldi

VEACURI DE FLUTURI

Dacă cineva mi-ar întinde o mână
mi-ar speria toți fluturii
eliberați 
din captivitatea pântecului
pe care
voi să îi adun
unul câte unul
să îi inchid iar,
aşa cum adun
secundă cu secundă
pentru formarea erelor trecute.
Un simplu sentiment umple veacurile,
vibrând într-un zbor,
un jucăuş şi colorat zbor de fluture ...
aruncând curcubeul peste suflet
fiindu-i liant prafului de lut
a-ntruchipării noastre
surprinsă-n mijlocul lui
,,a fi sau a nu fi''.

Este ...
noi
din veacuri de fluturi.

19 iulie 2016
Mara Emerraldi

ADORMIRE

Când visul doare
de realitatea ce curge lacrimi
mă-nchid
să dorm adânc în mine
întru renaștere
fiindcă toate
,,cele dinlăuntrul ale mele”
au nevoie de curățire
pentru bucuria
ce va sa fie,
când buzele vor zâmbi
drept jertfă a inimii
risipită în bătăi de dragoste ...

Vis
întru veşnicie!

12 iulie 2016
Mara Emerraldi

AUTOCRITICĂ (tatălui meu)

,,Nu dai cojocul pe foc 

pentru un purice!''
Un purice
mă gâdilă să fac ...
moarte de purice.
Şi ...
mă pişcă el,
la mine pişcă gândul
de el să scap,
nu ştiu ce ... cum să fac
să nu-mi pătez
reputația
de ...
,,nu eşti în stare să faci nimic''
strânsă de-atâta amar de ani ...
ani de amar
în care nu mi-am vazut decât de
dragoste,
când credeam că ... undeva
perechea
îşi aşteaptă iubirea
pe care eu nu am dreptul s-o ucid ...
fără să mă gândesc
că dau înțeles la ...
,,nu eşti bună nici de dos de căciulă''.

Şi-avea dreptate tata ...
las puricele să mă pişte,
gându-mi ... să plece
fiindcă nu-s în stare
,,să omor nici măcar o muscă'',
tocmai venită să-mi ...
- zic eu -
păteze reputația.

11 iulie 2016
Mara Emerraldi

EU CU EU

Ceea ce sunt
nu
nu aceasta eu!

Sunt
- un cândva venit
din plusul infinit,
într-un cândva ce-i dus
în timpul ce-a apus
cu nume de moment -
un eu cu eul imanent ...

Nascută spre-a muri
sau moartă spre a fi?
Din ce si din nimic
exist,
nu știu să zic.
De ce, cui aparțin?
Sunt timp
sau cer senin?
Sunt cifre-n interval
sau sunt un simplu val
ce piere-n mal, izbit
în lut răstălmăcit?

Eu și cu eu
s-aceea
ce-ntruchipez femeia,
femeia ce creează
alt chip
sau altă rază
ce-o vezi a fi doar când
rămâne numai gând,
gând plin de strălucire
în timp
în amintire?

5 iulie 2016
Mara Emerraldi

ȘTIAI CĂ ...

Și ...
știai că ...
zâmbetu-mi are chipul tău;
el se ridică în sus
unde privirea se-mbată de
lumina-ți ochilor,
păstrând speranța-n-tr-o tăcere
de complicitate?

Și ...
știai că ...
mângâierea-ți zâmbetului pe
ai mei obraji este
ca o provocare continuă ...
continuă ...
provocare zâmbitoare,
echivocă
- plăcere -
în căutarea fericirii?

Și ...
știai că ...
pipăi fața-mi să simt
zâmbetul
tăcerea
provocarea
și
echivocul
în
fericirea căutării?

Și ...
știai că ...
exiști ca o definiție
ce decurgi în mod necesar
din totalitatea notelor simple
a explicației?

16 iunie 2016
Mara Emerraldi

TRIMITE-MI GÂNDUL TĂU

Trimite-mi gândul tău în fiecare seară,
Eu visul îl voi transforma-n poeme,
Cum Făt-Frumos aduce primăvară
În poala-ndrăgostitei Cosânzene.

Trimite-mi gândul tău în fiecare clipă,
Surâsul ce mi-l prinde e răsărit de soare,
Chiar de e perceptibil ca zbaterea de-aripă,
Petalele-mi deschide, a sufletului floare.

Trimite-mi gândul tău ca izbăvire,
Un psalm, o rugăciune să-i ridic,
Iar înălțarea fie-a ta iubire,
Eu, imnul slavei scri-voi să-ți dedic.

Trimite-mi gândul tău ușor ca pana,
O forță ce văzduhul îl străpunge,
De e senin, furtună el mi-e hrana
Și e balsam ce sufletul îmi unge.

Trimite-mi gându-atingere să-mi fie,
Mă mângâie ca raza selenară,
Eu am să-l prind lumină-n poezie ...
Trimite-mi gândul tău! Trimite-l iară!

15 iunie 2016
Mara Emerraldi

NU SUNT ATEE!

Eu sunt iubire,
ca o necesitate,
ca un semn de exclamație!

Iubesc soarele pentru lumina lui.
Iubesc ploaia pentru viața ce-o dăruie.
Iubesc reflexia luminii în stropul de apă
- curcubeu spre desfătarea gândurilor mele.
Iubesc noaptea pentru liniștea beznei ei
prin care căutarea capătă valoare.
Iubesc flacăra aceastei căutari
- căutarea de tine
căutarea de noi ...
Iubesc tot ... toate ...
... mai ales pe tine cititorule!

Zămislit-am fost din iubire
să dărui iubire!
Nu sunt atee!

7 iun 2016
Mara Emerraldi

VERSURI COLORATE

S-au ridicat în zări toți pescăruşii
să-nalțe imn,
un imn de slavă mării 
în care mi-am muiat penița gândului
ca să pot scrie versuri colorate,
eu
ce desenez pe-o coala de hârtie.

Cerul a plâns spre-a umple călimara
şi gânduri trimițându-mi deopotrivă,
trăiri ce curg
surprinse în poeme
pe-un zâmbet prelungit
de-ai pune curcubeului culoarea
cu-nfiorarea din petale roşii.

Toți pescăruşii au țipat prelung
să rupă bucuria cerului,
să cadă peste ia albă de zăpadă
sunete
- muzica îngerilor.

26 mai 2016
Mara Emerraldi

ŞI-ATUNCI ...

Cuvintele
în toată elocuența lor
au preferat să lase ploaia să vorbească.

Şi-atunci ...
îmbrățişez cerul
să-ți curgă toată iubirea mea.

Ridic mâna şi mângâi norii
iar aceasta mângâiere va fi coborâtă
pe frunza din calea-ți
- atingere înmiită de
tandrețe şi dorință ...
pe frunte ... ochi ... pe fața toată ...

Şi-atunci ...
strâng stropii şuvoi,
covor să-ți facă,
tălpile să ți le cuprindă,
urma să-ți sărute.

Ploaia-i binecuvântarea gândurilor
ce-au zburat spre tine
- coborâre din înalturi
spre palparea simțurilor,
trăirea-mi.

Şi-atunci ...
ploaia-i îngerul ce te-nsoțeşte,
te-ocroteşte
curățând lumina dobândită din născare ...

Şi-atunci ...
pentru mine ploaia
vobeşte fenomenul iubirii.

3 iunie 2016
Mara Emerraldi