FLOAREA IUBIRII

Din ceruri coborâtă, din adâncimi crescută,
Mlădiță de altoi copacului cu nea,
Culoare şi lumină în vremea mohorâtă,
Te-asemeni cu licoarea ce-mbată când se bea.

Din nopțile cu lună cobori zile cu astru'
Fierbinte ca sărutul dorit de o fecioară
Cu sufletul curat şi chip de alabastru,
Înnobilezi eroi ce-veci n-or să dispară.

Din haos eşti lăsată, hrănită din tenebru
Floarea iubirii, vieții culoare îi pictezi,
Din simplu muritor îl faci pe om celebru,
Bijuterii din vise, pe-acestea le ornezi.

Extazul suveran ridici, tu, peste toate,
Tu prinzi şi împleteşti ca sens al omenirii
Delirul patimei, pe cel adus de moarte
- Petale-s cu lumină; e plină legea-ți firii.

Popas cu rodul dulce al micii creaturi
Ce mierea şi-o prelinge pe inimi care cântă
Muzica îngerilor, terestrelor făpturi
Pe-aripi de fluturi dusă-ntr-o vrajă ce descântă.

O primăvară-n cer, flori albe un duium,
Scântei de stele sau jar aprins de iad,
Floarea iubirii, tu creşti pe-al vieți drum
,,Lumină din Lumină'' în marea de smarald.

Celestă-ți e făptura de înfloreşti în taină
Cu dăruire umpli, o forță de izvor
Parfumu-ți, strălucirea-ți în sufletul grădină,
O, Floare a iubirii, sunt robul tău dator!

31 iulie 2016
Mara Emerraldi