ȘTIAI CĂ ...

Și ...
știai că ...
zâmbetu-mi are chipul tău;
el se ridică în sus
unde privirea se-mbată de
lumina-ți ochilor,
păstrând speranța-n-tr-o tăcere
de complicitate?

Și ...
știai că ...
mângâierea-ți zâmbetului pe
ai mei obraji este
ca o provocare continuă ...
continuă ...
provocare zâmbitoare,
echivocă
- plăcere -
în căutarea fericirii?

Și ...
știai că ...
pipăi fața-mi să simt
zâmbetul
tăcerea
provocarea
și
echivocul
în
fericirea căutării?

Și ...
știai că ...
exiști ca o definiție
ce decurgi în mod necesar
din totalitatea notelor simple
a explicației?

16 iunie 2016
Mara Emerraldi