OLARUL

Meşter olar din ţărână făcut,
Talentu-ţi este-n suflarea-ţi
Trimisă de sus peste chipul de lut
Şi-n lut îţi găseşti împăcarea.

Peste tarini colinzi, tu, meşter olar,
Strângi colbul uitat --- pulberea fină,
Ulcică de aur sau muncă-n zadar
Creea-vei cu gândul şi roată maşină.

Ce-i bun, ce-i frumos deoparte aşezi
---La stânga ce e ne-mplinit.
În dreapta sunt cele ce vrei să pictezi...
În toate ai gând nerostit.

La lucru olar în al tău univers ,
Luni, marţi, trece timp--- o săptămâna...
O zi te-odihneşti din lungu-ţi tău mers,
Privirea-ţi arunci la lucru-ţi de mâna...

Nimicul ce-a fost, din colbul ce-ai strâns,
Din pulberea fină lucrată,
Minunea-i creeat olar ce ai plâns...
La lume lucrarea-ţi arată !

Tu spune cum colbul cu lacrimi udat,
Cu munca-ti pe-atimpului pe roată,
Olar zamislit din prafu-ti uitat,
Lucrare de aur la lume arată !

Mara Emerraldi

PRIN GEAM ...

Mă uit prin geam la ploaia ce-mi aduse,
Când stropii se preling pe sticla ca de aer,
Imagini estompate de vremile apuse,
Cum incercam râzând să prindem norul caier ...

Când soare-l scoteam adus din furca vremii,
De râsetele noastre ce îl trezeau la viaţă,
Toţi trandafirii noştri coroane dădeau premii
Şi ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineaţă...

Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim,
Când florea de cireş a nins în alb pe noi,
Prin soarele de vară pe-al marii ţărm gonim,
La arămiu castan --- popă pentru-amndoi...

O, câtă fericire-mi punea-i pe chip atuncea !
Pe rochie-mi presărai petale de maci roşii ...
Eu nu ştiam ca-'cestea alcătui-vor crucea,
Cu-a spinilor coroană să-nţepe. Nemiloşii !

...Şi ce mai spală ploaia atâta timp trecut !
Frumoasele-amintiri îmi curg gânduri prin minte...
Noi fost-am undeva...cândva... demult... demult...
Cu tine trec prin geam şi mergem spre-'nainte...

15 iulie 2015
Mara Emerraldi

MUZEI

Sărută-mi gândul ce te conturează !
În ochi, imaginea-i cu visul ce te întrupează .
Oglindă-mi sunt obrajii, care te reflectă,
Iar gura îmi şopteşte cuvinte ce delectă...
Forţă spectrală, scumpă diafană,
Tu, muză ce inspiri cuvântul şi-a mea pană .

În piept am inima ce bate pentru tine ;
Hidrocentrală de ar fi cu multele-i turbine
Nu ar ilumina cum dai tu strălucirea,
N-ar reuşi să îşi acopere menirea...
Şi cum presari noi începuturi,
Cu pulberi colorate-a 'ripilor de fluturi.

Tu, muz-a lui Eschil, Soflocle şi Homer,
Pe căi nebănuite din locul meu stingher
Purta-tu-m-ai de-am mângâiat cu pana
Călcâiul lui Ahile, spre-a vindeca li rana...
Fost-am Heracles pentru Prometeus
---Titanul pedepsit de marele lor, Zeus...

Olimpienii Poseidon, Atena, Hades şi Apollo
Avut-au Panteon în Grecia, acolo...
O muză, altar, doar, din cuvinte
Cu candele aprinse --- flăcări de simţăminte
A Dragostei, ce-n imnuri te slăvesc...
Muză, sfinţeşte versul meu --- obolu-ţi omenesc !

13 iulie 2015
Mara Emerraldi

MĂ MILUIEŞTE , DOAMNE !

Mă miluieşte, Doamne,
de-mi scrie-n cartea vieţii,
să-mi ispăşesc păcatul
---păcatul de-a iubi !

Mă miluieşte, Doamne
de-acolo din înaltul,
din Raiul Tău, Preasfinte,
dă-mi darul de-a trăi !

Mă miluieşte, Doamne
şi binecuvântare
trimite către mine,
pe stropi de ploaie,
în mângâierea tandră
a aripei de vânt...
pe rază lunii
sau
ce-i rupt din soare,
trimite către mine
---IUBIREA--- prin cuvânt !

Mă miluieşte, Doamne  !
Din noaptea cea cu stele
părtaşă îmi fă luna,
martor de sentimente !
Celestele sclipiri
---răspunsul rugii mele---
le prinde-n pleoapa vremii
şi-a ochiului deschis,
spre infinitul tău,
din care m-am desprins !

Mă miluieşte, Doamne !
Tu ruga îmi primeşte
de-mi dă seninul zilelor de vara !
A lor dogoare
încingă-mi trupul,
inima-mi tresară...
Ascultă-mi ruga ce Ţi-o plâng
pe-acorduri de vioară !

Mă miluieşte, Doamne !
Tu pune-i slovă inimii
cuvântul cel de taină
---IUBIREA---fie-i cântul,
pe-a ritmului trăire
îmbrace-mi sufletul
cu-o altă, nouă, haină !

Mă miluieşte, Doamne,
din zori până în noapte,
din noapte până-n zori !
Să cant... să zbor...
să mai trăiesc... se poate?

Mă miluieşte, Doamne
cu-ai dragostei fiori !

12 iulie 2015
Mara Emerraldi

LA MORMÂNT

Petale de roze pe proaspăt mormânt
Iar crinii cei albi  'l-nconjoară.
Ai bocetul mut--- nici un cuvânt---
Tăcerea această nu te-nfioara.

De-atâta timp în zori şi seara
Acelaşi bocet mut, prelung.
Vii la mormânt şi duci povara
De amintiri ce te ajung.

Povară dulce ---o comoară,
Bijuterii de mare preţ.
Un cântec vechi dintr-o vioară
Şi un tangou mai săltăreţ.

Apoi un râs---cascadă mare
Ce gura-mi mică clocotea...
Şi ochii plânşi de supărare...
Vezi mâna ce te mângâia...

Vezi toamna. Toamna cea târzie,
Oraşul noaptea cu lumini.
Ţi-aduci aminte recitam o poezie
,,Floare albastră" şi tresări. Suspini .

,,La steaua care-a răsărit"
Te duce gândul tău apoi...
Te uiţi la cruce împietrit:
---Te-ai dus iubito dintre noi !

Mara Emerraldi

CONVOI MORTUAR

Ecou fac paşii pe caldarâmul rece .
Învăluiţi ca mutii în mantia tăcerii,
Convoiul mut în doliu pe mine mă petrece,
La crucea cea de lemn îngrop chinul durerii.

Ecou fac paşii pe caldarâmul rece
Şi triste gânduri lasă în drum spre cimitir...
Un dascăl ce dă tonul şi nimeni nu-l întrece,
Un popa cântând jalnic 'mbrăcat într-un porfir...

Învăluiţi ca mutii în mantia tăcerii,
Alaiul mă petrece pe ultimul meu drum.
Aprinse-s lumânări ca-n noaptea Învierii,
De gânduri doar de bine am parte doar acum...

Convoiul mut în dolui pe mine mă petrece,
Coroane, flori, regrete pe mine mă-nsotesc.
Afară-i întuneric şi e aproape rece ;
Groparii fac de straja şi groapa-mi pregătesc...

La crucea cea de lemn îngrop chinul durerii.
În ochii cei de gheata inchisi pentru vecie,
Imagini sunt cu tine...cer clipa revederii...
Alaiul tău cu tine mi se alătur' mie...

La crucea cea de lemn îngrop chinul durerii.
Convoiul mut în doliu pe mine mă petrece.
Învăluiţi că mutii în mantia tăcerii,
Ecou fac paşii pe caldarâmul rece .

Mara Emerraldi

TU

Mi-ai crescut în suflet ca faptul dimineţii,
Tu înger de lumină din lună alunecat,
Pe-a şoaptelor chemări--- fulgul perfect al gheţii,
Ajuns să îmi fii stropul de apă de-nviat.

Ecou ce-n raza lunii îmi aduci mângâiere,
Spărgând abisu-n care piciorul mi-a călcat,
Scară cu trepte albe ce urcă a mea vrere
'Naltandu-mă din groapa în care-am scăpătat .

O, rază diafană ce aduci strălucire,
Pe chipul cel de humă, cel negru de pământ,
Cu sentimentul unic pecetluind iubire,
Eşti forţă care-aduce frumosul prin cuvânt...

Crescut în al meu suflet ca faptul dimineţii,
Un înger de lumina pe-a şoaptelor chemări,
Ecou ce-n raza lunii îmi aduci cupa vieţii,
Cu rouă strânsă-n roza a celor patru zări.

3 iunie 2015
Mara Emerraldi