PRIN GEAM ...

Mă uit prin geam la ploaia ce-mi aduse,
Când stropii se preling pe sticla ca de aer,
Imagini estompate de vremile apuse,
Cum incercam râzând să prindem norul caier ...

Când soare-l scoteam adus din furca vremii,
De râsetele noastre ce îl trezeau la viaţă,
Toţi trandafirii noştri coroane dădeau premii
Şi ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineaţă...

Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim,
Când florea de cireş a nins în alb pe noi,
Prin soarele de vară pe-al marii ţărm gonim,
La arămiu castan --- popă pentru-amndoi...

O, câtă fericire-mi punea-i pe chip atuncea !
Pe rochie-mi presărai petale de maci roşii ...
Eu nu ştiam ca-'cestea alcătui-vor crucea,
Cu-a spinilor coroană să-nţepe. Nemiloşii !

...Şi ce mai spală ploaia atâta timp trecut !
Frumoasele-amintiri îmi curg gânduri prin minte...
Noi fost-am undeva...cândva... demult... demult...
Cu tine trec prin geam şi mergem spre-'nainte...

15 iulie 2015
Mara Emerraldi