LA MORMÂNT

Petale de roze pe proaspăt mormânt
Iar crinii cei albi  'l-nconjoară.
Ai bocetul mut--- nici un cuvânt---
Tăcerea această nu te-nfioara.

De-atâta timp în zori şi seara
Acelaşi bocet mut, prelung.
Vii la mormânt şi duci povara
De amintiri ce te ajung.

Povară dulce ---o comoară,
Bijuterii de mare preţ.
Un cântec vechi dintr-o vioară
Şi un tangou mai săltăreţ.

Apoi un râs---cascadă mare
Ce gura-mi mică clocotea...
Şi ochii plânşi de supărare...
Vezi mâna ce te mângâia...

Vezi toamna. Toamna cea târzie,
Oraşul noaptea cu lumini.
Ţi-aduci aminte recitam o poezie
,,Floare albastră" şi tresări. Suspini .

,,La steaua care-a răsărit"
Te duce gândul tău apoi...
Te uiţi la cruce împietrit:
---Te-ai dus iubito dintre noi !

Mara Emerraldi