REVINO, CĂLĂTOR STELAR

Revino, călător stelar !

Tu, oboseala las-o la o parte !
Din aşternut de cimitir te scoală
şi trei vieţi de calendar
să îmi fii muza
din noaptea cea de smoală !
Eşti obosit de-atâta somn
de aşteptare,
ca sfinţii care-aşteaptă pe pereţi
o-nchinaciune de la fiecare
din noi, spre liberare !

Revino, călător stelar,
în toamna-mi cestei vieţi !  

Pornit-au de demult,
strămoşii mei,
de la Adam şi Eva
tot încoace,
să lege firul timpului în noi,
când pui ieşind
lăsam oul găoace...
Din Non-Fiinţă,
oul cosmic---spirit prim---
'n esenţa sa toată diversitatea :
cuptorul alchimiştilor,
sânul matern,
hrană-conflict renaşterii
---duel de-a expanda
totalitatea...
aşează haosul,

Tu, călător stelar !

Vino, să mergi cu mine mai departe,
spre alte ere ne-om plimba prin moarte...
trecerea noastr-om scrie-n acea carte...

Revino, călător stelar !

30 dec 2015
Mara Emerraldi

ÎNCERCĂRI

Am încercat...
să te luminez,
spre a fi lumină-n noaptea-n
care te-ai înfăşurat...
de o comoditate cosmică,
odihnitoare.

Am aprins stele pe cer pentru tine.
Am intrat în copca gheţii
pentru a-ţi aduce peştişorul auriu,
care îndeplineşte dorinţe.
Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale,
dar tu,
tu,
nu vrei să vezi nimic, decât pustiu.
Am pus vântul să-mi adie numele
şi să-l sune frunzele încărcate până la explozie
de verde.
Din frumuseţea copacilor ce-s înfloriţi
înfiorări de anotimpuri să-ţi tresară
simţurile căzute în lumea de naniti.
Am zis soarelui să-ţi mângâie blând chipul,
oglinda să-ţi redea căldura lui din ziuă.
Privirea nu-ţi cuprinde-n văzduh decât nimicul
în care zboară roşul, o singură aripa.
.............................................................................
Văd mica floare smulsă-n furtuna 'cestei vieţi,
Purtată de alean se-îndreaptă-n înălţime.
Mângâie Kogaionul şi brazii lui semeţi,
Atinge fruntea sacră cu stâncile-i divine.

29 dec 2015
Mara Emerraldi

CANTEC DE AJUN

Să te colind în seara sfântă de Ajun,
Să fii o gazdă primitoare !
Îţi aduc veste bună şi gând bun,
În prag ţi-oi spune despre marea sărbătoare.

Te-oi colinda duios şi plin de bucurie,
Pacea, Lumina ţi-oi cânta-o-n prag,
Tresalte-ţi inima în piept de veselie,
Că s-a născut Iisus Hristos, Fiul cel drag.

La brad împodobit să mă pofteşti în casă,
Să cânţi cu mine, gazd-atâta am să-ţi cer,
Cum Maica Sfântă far-a fi mireasă,
Ne-a slobozit de întuneric şi de ger !

Slavă să-i înălţăm Maicii şi lui Iisus,
Al nostru cântec fie mulţumire !
Slavă să ridicăm la Domnul cel de sus,
Că ne-a trimis pe Fiul Sfânt spre mântuire.

Gazdă, în sear-această amândoi cântăm,
Colinde pentru Steaua care ne veghează.
Inima este patu-n care-l legănăm
Pe cel ce viaţa noastr-o luminează.

25 dec 2015
Mara Emerraldi

SĂ ŞTII

Să ştii,
am fost
triantáfyllo,
o roză
aprinsă de focul vieţii
şi jocul dragostei.

Să ştii,
că am fost zbor
---tu îmi erai aripi---
şi...
amândoi am învăţat
lecţia
---Exaltarea iubirii .
Ni se umpleau plămânii,
inima, creierul,
toată fiinţă noastră
de mirajul vieţii,
fiindu-ne unul altuia
oxigenul .
---Te inspirăm,
mă inspirai,
expirăm dragoste.

Să ştii,
că după treizeci de file
trecute,
iată-mă,
un mac necesar,
care
prin adormire
dau forţă
mie-mi,
spre ajutor rodului
cuvintelor.

22 dec 2015
Mara Emerraldi

ANOTIMPURI

Fie-ţi mângâierea mea,
adierea-ţi de care ai nevoie,
a verii incandescente
ce-ţi clocote dorinţele în suflet !

Când iarna îţi ninge domol
a reveriei minte,
expiraţia mea fie viscolul
ce-ţi împrăştie gânduri
pentru piesa muzicală !

O, expiratie ...
o, ce inspiraţie
---parfum de primăvară şi cireşi înfloriţi !

Verdele crud al vieţii,
 ajuns albul curat al petalelor
spre bucuria rodului
în toamna aurie !

Înţelepciune
în atâta dragoste pentru viaţă !

12 dec 2015
Mara Emerraldi

SUNT INTERVALUL (n+1)

Sunt doar o porţiune de timp !

Sunt un interval matematic !
Un interval deschis
venit din minus infinit,
şi mă îndrept,
eu, ,,n" fiind,
spre ,,n+1",
pentru completarea-mi...
Iar,
dacă si numai dacă ,
acel 1 potrivit,
îl găsesc să mi-l adun
din mulţimea numerelor
raţionale sau...
iraţionale,
atunci,
oricât de raţionali am fi,
prin metoda absurdului,
sau o alta,
neînţeleasă şi neexplicată
până acum,
noi numerele,
ne pierdem raţionalitate,
devenind,
absurd de nebuni,
nebunii infinitului
cu plus,
ce rupem ordinea matematică a exactităţii,
a simpului calcul...
Ne urmăm noile leme
---leme ale inimii.
O nouă ordine
---fără ordine---
cu alte teoreme
---spectacole grandioase---
care atrag şi reţin atenţia adunării,
demonstrând cum...
,,n+1" sunt infinit.

E plin infinitul de nebuni îndrăgostiţi !

11 dec 2015
Mara Emerraldi

MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI

O, sunt minunea ta
ce mă înalţ de atâta dragoste ce-ţi port!
Sunt minunea cu aripi...
în bătăi ample
îţi umplu visele cu zbor,
---zborul nostru---
în imensitatea spaţiului
a spaţiului nostru,
inserţiune în timp,
timpului nostru...

Am umplut văzduhul de noi, iubite !

La slobozirea spre înalturi
îngerii ne-au deschis drum de stele,
presărat cu gânduri de culoare roşie...
Atunci,
vibram odată cu muzică sferelor...
noi intonam imnul dragostei,
apoi...
psalmul păcii
şi-a împăcării cu sine,
a împăcării cu noi.

Ştii, iubite,
simţirea aceea de finire a nemărginirii,
a prinderii timpului într-o buclă,
acolo,
în inima noastră
--- căci nu mai erau două, ci una singură---
cu un nod strâns, strâns...
inima aceea care...
bătea...
... şi bătea...
tare, de se-auzea...
hăt...departe,
până la mine şi la tine,
puternic, de o simţeam
amândoi căci eram unul...
...aceea, a noastră,
ţinând ritmul pulsului universului...
...aceea,
care reverbera în sufletele noastre,
---până de dincolo de noi,
noi, unul singur---
prin împărtăşirea cărnii cu iubire.

Mai ştii, iubite
cum surâdeau împăcaţi zeii,
când le tulburam somnul cu râsul nostru?

O, minune ce-ţi sunt...
iubite ce-mi eşti !

10 dec 2015
Mara Emerraldi

CU TINE

Cu tine, fiecare zi mi-e primăvară.
Cu tine, ploaia mi-este rod, belşug.
Cu tine, lun-apare în fiece seară.
Cu tine, zorii greu ajung amurg.

Cu tine, somnul de dimineaţă e himeră,
Noi ne-aruncăm acolo-n mreajă lui...
În vis plutim, cu noi o-treagă sferă...
Suntem numai ai noştri şi-ai Universului.

O, ce frumos îmi împleteşti raze de soare !
În taină nopţii stă ascuns la tine-n piept...
Eu strălucesc de-atâta-nfiorare...
Din lumea noastră nu, nu vreau să mă deştept !

Mi-e teamă de bătrânul timp, de şobolani...
Unul roteşte roata, ceilalţi rod
Clipe ferice--- amintiri de ani...
Din viitor iluzii fac un şubred pod....

Cu tine, strâng a fricii negre umbre,
În braţe-ţi mă ascund, la al tău piept...
Alungi, dispar acele gânduri sumbre...
Eu cerc să uit de timpul cel nedrept...

4 dec 2015
Mara Emerraldi

VIOARA MUTĂ

Eu sunt vioara ta,
tu eşti arcuşul meu.
Fără tine sunt incompletă,
fără tine nu pot vibra.
Simfonia dragostei tace,
aşteptând să ne unim sufletele
că vraja muzicii să se audă.
Aşteaptă Universul cântul nostru ...

Unde eşti, iubite,
că nici jalea nu mi-o pot striga fără tine?

Surprind câte-o privire
întrebătoare, mută,
de ce tac?
...uneori mai primesc câte-un bobârnac
şi-atunci ţip...
şi-aştept altul să pot ţipa din nou,
...ca o sfântă descătuşare,
ca o eliberare,
scurtă ce-i drept,
apoi...
să pot adună iar,
...si iar,
 tăcerea notelor neauzite.

Sunt vioara mută fără tine, iubite !

3 dec 2015
Mara Emerraldi