MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI

O, sunt minunea ta
ce mă înalţ de atâta dragoste ce-ţi port!
Sunt minunea cu aripi...
în bătăi ample
îţi umplu visele cu zbor,
---zborul nostru---
în imensitatea spaţiului
a spaţiului nostru,
inserţiune în timp,
timpului nostru...

Am umplut văzduhul de noi, iubite !

La slobozirea spre înalturi
îngerii ne-au deschis drum de stele,
presărat cu gânduri de culoare roşie...
Atunci,
vibram odată cu muzică sferelor...
noi intonam imnul dragostei,
apoi...
psalmul păcii
şi-a împăcării cu sine,
a împăcării cu noi.

Ştii, iubite,
simţirea aceea de finire a nemărginirii,
a prinderii timpului într-o buclă,
acolo,
în inima noastră
--- căci nu mai erau două, ci una singură---
cu un nod strâns, strâns...
inima aceea care...
bătea...
... şi bătea...
tare, de se-auzea...
hăt...departe,
până la mine şi la tine,
puternic, de o simţeam
amândoi căci eram unul...
...aceea, a noastră,
ţinând ritmul pulsului universului...
...aceea,
care reverbera în sufletele noastre,
---până de dincolo de noi,
noi, unul singur---
prin împărtăşirea cărnii cu iubire.

Mai ştii, iubite
cum surâdeau împăcaţi zeii,
când le tulburam somnul cu râsul nostru?

O, minune ce-ţi sunt...
iubite ce-mi eşti !

10 dec 2015
Mara Emerraldi