ÎNCERCĂRI

Am încercat...
să te luminez,
spre a fi lumină-n noaptea-n
care te-ai înfăşurat...
de o comoditate cosmică,
odihnitoare.

Am aprins stele pe cer pentru tine.
Am intrat în copca gheţii
pentru a-ţi aduce peştişorul auriu,
care îndeplineşte dorinţe.
Am pus zorile pe pervazul ferestrei tale,
dar tu,
tu,
nu vrei să vezi nimic, decât pustiu.
Am pus vântul să-mi adie numele
şi să-l sune frunzele încărcate până la explozie
de verde.
Din frumuseţea copacilor ce-s înfloriţi
înfiorări de anotimpuri să-ţi tresară
simţurile căzute în lumea de naniti.
Am zis soarelui să-ţi mângâie blând chipul,
oglinda să-ţi redea căldura lui din ziuă.
Privirea nu-ţi cuprinde-n văzduh decât nimicul
în care zboară roşul, o singură aripa.
.............................................................................
Văd mica floare smulsă-n furtuna 'cestei vieţi,
Purtată de alean se-îndreaptă-n înălţime.
Mângâie Kogaionul şi brazii lui semeţi,
Atinge fruntea sacră cu stâncile-i divine.

29 dec 2015
Mara Emerraldi