ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI

Atâta suferinţă este strânsă...
pe chip, nici tristul zâmbet n-a rămas.
'Ntre caudine furci fiinţa-mi e cuprinsă...
Mă simt al numanui, un suflet de pripas .

Am gust amar şi acru de-atâta zvârcolire,
o viaţă-n care zorii nu-s bucurii, ci chin...
Rătăcitor spre stele, destin spre regăsire,
să umple golu-acesta de praznic în festin...

Încătuşat în trupul frumos care apasă
povara grea pe suflet--- pământul în spinare...
În plină strălucire de Univers, de-acasă,
stă-ngenuncheata fiinţa, de viaţa-ncatusare...

Mi-e sufletul bolnav de-atâta suferinţă 
nu, nu mai vreau să îl împovărez !
M-am săturat de-atâta neputinţă
şi doar în poezie să mă exorcizez !

22 oct 2015 
Mara Emerraldi

OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA...

Octombrie mânjit-a ceru-n gri,
Iar norii grei stau tot mereu să cadă,
Chipuri umane prind a se-nnegri,
Oraşul are-n gri a lui arcadă...
Octombrie-şi cade ploaia... gri în stradă !

Aer îngreunat de-atâta gri.
Topirea plumbului apasă greu pe noi,
Privirea noastră-ncepe-a adumbri
De-atâta gri de plumb, griul de ploi...
Octombrie-şi cade ploaia... rece sloi .

În zare, vârf de munte e în gri .
Coroană de oţel duce pe a sa frunte.
Roca mângâie brazii-ncepând a aburi,
Dantela Geei fiind zeilor punte...
Octombrie-şi cade ploaia... să-i înfrunte .

13 oct 2015
Mara Emerraldi

O, TE-AM ALES

Dintre toate Big-Bang-urile
care le presupun că sunt,
mai mari sau mai mici
---tu fiind unul mic, dar pentru mine cel mai mare---
te-am ales pe tine să-mi fii începuturi .
Dintre toate universurile paralele
te-am ales pe tine
să fii Universul meu.
Dintre toate istoriile nescrise
te-am aşteptat pe tine
să fim şi scriem istoria noastră.
Dintre toate lumile
te-am ales să-mi fii lumea mea,
lumea construita din noi.
Dintre toţi eroii lengendari
ţie ţi-am aruncat batista
să fii cavalerul şi eroul legendei noastre.
La toate dimineţile
te-am ales să fii soarele lor,
soarele meu...
şi dintre toate nopţile
te-am ales
să-mi fii noaptea mea veşnică
cu luna şi stele...

O, te-am ales...

O, am ales
să-mi fii iureşul furtunii,
plânsetul ploii
şi crivăţul iernii !
Şi-atunci,
furtuna te-a luat,
ploaia te-a plâns,
iar crivăţul a îngheţat amintirea de tine,
de frumos...
de iubire,
de viaţă ...

12 oct 2015
Mara Emerraldi

UNDE NE INTALNIM

Unde ne întâlnim, iubite,
la tine în privire sau la mine?
Ori poate acolo
la linia pleoapelor
închise de soarele speranţei?
Ne întâlnim la popasul gândurilor,
la răscrucea cuvintelor
sau la intersecţia buzelor?

N-ai vrea să ne atingem din priviri,
---ce dacă pleoapele-s lăsate ?
...şi, nu-i aşa,
că ar fi frumos să ne mângâie
fiorul emoţiei gândurilor tăcute,
a cuvintelor nescrise,
a cântecelor necantate,
a şoaptelor nerostite
a ierbii ne-nverzite,
a doinei nedoinite?

Ori, poate-acolo,
unde are Rai dorinţa,
să putem nunti
a noastră căutare de-ntalnire ?

10 oct 2015
Mara Emerraldi

TU, STEAUA MEA POLARĂ

Tu, steaua mea polară, din margine de vremi,
Din lunga depărtare la tine tu mă chemi.
Încă un pic, aici, mai am a zăbovi ,
Apoi la tine-n ceruri, la tine voi veni.

Să îmi termin menirea de-aici de pe pământ.
Las lumii moştenire umilul meu cuvânt,
Şi alte flori gingaşe, strălucitoare feţe
Ne vor privi în noapte, în zori ne-or da bineţe.

Tu, steaua mea polară, un pic a mai rămas.
Tu singură acolo, aici, eu de pripas...
Cărarea-mi luminează în tain-acestei vieţi
Tu, steaua mea polară-n iubire mă dezgheţi !

10 oct 2015
Mara Emerraldi

D'ALE TOAMNEI

Om al toamnei, tu, să scoţi
Zâmbet dulce, cel de must !
Nu mai sta să îl socoti
Dă-l la toţi să prindă gust !

Vom zburda ca acei miei
Pe câmpie sau pe deal
De tristeţi să aib-acei
Ce n-au nici un ideal

Primăvara e în noi,
Chiar de-i toamnă pe afară,
Vrăji de zâmbete cad ploi,
Ispitele rodul presoară...

Vrăjitorului din Oz
În păstrare de i-ai dat
Toamnele-n fundiţă roz,
Pachetul ţi-a returnat !

9 oct 2015
Mara Emerraldi

NOI, ÎN TAINA NOPŢII

Îţi aminteşti, iubite,
cum taina noapţii căpăta mirosul trupurilor noastre?
Parfumul dragostei de-atunci,
acum, îl caut iar.
Tot scormonesc în a veşniciei amintire
să îl găsesc,
să ne găsesc
pe noi,
noi amândoi
înfăşuraţi cu el ca-ntr-un cearşaf .
Mătasea-i ne-atingea plăcut a noastră piele....
noi ne ascundeam de privirea noastră...
Trăiam intens
a clipei desfătare
şi-a nopţii ce ne-adăpostea
în faldurile-i negre.
Lumină-n acel întuneric
era iubirea
ce ne-arde cu flacără nebună.
Cu ochii închişi
rostogoleam râsul spărgând taina
care ne-ncalzea inimile,
în vreme ce noi
luminam.
Şi-atunci
eram perfecţi
---contopiţi în noapte şi-n lumina !

9 oct 2015
Mara Emerraldi

SUNT DOR

Sunt dorul frunzei toamnei.
Sunt dor de verde,
de iubire...
Sunt dor de tine
ce-mi umpli a mea lume.
Sunt dor de ce-i al nostru
şi dorul lunii care,
ne caută în noapte,
umbra să ne-o mângâie...
Cuvintele-ţi rostite
în şoapte către mine
ajungă pan' la dansa,
regină între stele.
Sunt dor de ducă-n ale tale braţe,
şi-a ochilor cătare,
să mă cuprindă-n ei,
să mă închidă-n globul
de un senin albastru...
în care ochiu-nchis
creează lumi de vis.

Sunt dor de dor de noi !

8 oct 2015
Mara Emerraldi

PARALELĂ

Iubirea energie 
izvor de bucurie, 
e vieţii poezie. 
Străluce şi se vede 
în umbră ea mă pierde, 
şi umbra-n mine crede. 
Voi stă mereu 'n lumină 
să prindă rădăcină 
ei să îi fiu ţărână. 

Îmi plângă umbr-acum, 
prietenă-mi de drum, 
iubirea care-i scrum. 
Griul cenuşii ude, 
lacrimă-n ea s-ascunde, 
materie-n secunde. 
Lacrimi, cenuşă---lut 
îmi fac balsam şi scut 
durerii în acut. 

5 oct 2015 
Mara Emerraldi

N-AI INTELES, CANDVA

Am lăsat cerul să plângă
jalea durerii
provocată de plecarea ta
din gândurile mele.
...şi-au obosit norii
de s-au împrăştiat
care încotro,
lăsându-mă să mă-ncalzesc
la acelaşi soare,
care-a luminat fericirea noastră.
Încet am devenit Sahara
iar acum,
cine să mai iubească atâta uscăciune?
Mă simt stafidindu-mă
din cauza deshidratării de tine
fiindcă îmi erai apa
care-mi inunda fiinţă.
Mi-ai fost, cândva,
aerul
pe care-l inspiram,
acum, doar, expir
reziduri din noi.

N-ai înţeles că
eu
eram
noi ?

1 octombrie 2015
Mara Emerraldi