TU, STEAUA MEA POLARĂ

Tu, steaua mea polară, din margine de vremi,
Din lunga depărtare la tine tu mă chemi.
Încă un pic, aici, mai am a zăbovi ,
Apoi la tine-n ceruri, la tine voi veni.

Să îmi termin menirea de-aici de pe pământ.
Las lumii moştenire umilul meu cuvânt,
Şi alte flori gingaşe, strălucitoare feţe
Ne vor privi în noapte, în zori ne-or da bineţe.

Tu, steaua mea polară, un pic a mai rămas.
Tu singură acolo, aici, eu de pripas...
Cărarea-mi luminează în tain-acestei vieţi
Tu, steaua mea polară-n iubire mă dezgheţi !

10 oct 2015
Mara Emerraldi