NOI, ÎN TAINA NOPŢII

Îţi aminteşti, iubite,
cum taina noapţii căpăta mirosul trupurilor noastre?
Parfumul dragostei de-atunci,
acum, îl caut iar.
Tot scormonesc în a veşniciei amintire
să îl găsesc,
să ne găsesc
pe noi,
noi amândoi
înfăşuraţi cu el ca-ntr-un cearşaf .
Mătasea-i ne-atingea plăcut a noastră piele....
noi ne ascundeam de privirea noastră...
Trăiam intens
a clipei desfătare
şi-a nopţii ce ne-adăpostea
în faldurile-i negre.
Lumină-n acel întuneric
era iubirea
ce ne-arde cu flacără nebună.
Cu ochii închişi
rostogoleam râsul spărgând taina
care ne-ncalzea inimile,
în vreme ce noi
luminam.
Şi-atunci
eram perfecţi
---contopiţi în noapte şi-n lumina !

9 oct 2015
Mara Emerraldi