PE ŢĂRMUL VIEŢII

Unde mi-e barca ?
Unde mi-e vâslaşul ?


Am acostat pe-un ţărm
în care
la un picior se zbate valul apei
pe celălalt
nisipul mi-l cuprinde ...
... m-acaparează ,
mă de-particularizează
în boabe de nisip ...
... şi curg
dintr-o clepsidră
ce-o vreau spartă
să mă preling...
... încet ...
... încet ...
în oceanul din care am fugit
spre întregire.
Mă înconjoară macii ...
spre adormire ...
Ce lung e visul ...
... ce-ncântare !
Rămân esenţă-n
punctul negru-al
al florii purpurii ...
... ad infinitum somn-trezire ...

8 feb 2016
Mara Emerraldi