Părere de rău ajunsă
şi asta
ca o iluzie,
că doar de aceea e o
părere,
neînțeleasă,
când,
de fapt,
totul se rezumă la
a fi nimic.
... şi nici măcar nu ştiu
cine se vede
atât de îndreptățit
să pună verdictul
- verdictul de valoare?
... şi nici nu ştiu
de ce uneori
se promovează,
ba chiar,
se premiază nimicul
când,
de fapt,
nici acest nimic nu mai contează?
... şi cine e acel nimeni
care tot adună
pe
nimeni cu nimic?
... şi această părere de rău,
acest nimic al meu
cui ajută?
pe cine interesează?
... cine va fi
nimeni
sau
nimicul
care va rezona la nimicnicia mea?
Din nimic, nimic ...
... de acolo şi aici se naşte
Nimeni.
Şi-atunci
de ce să nu fiu eu
Nimeni
în esența sa care spune
Nimic?
2 mai 2016
Mara Emerraldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu