duminică, 24 septembrie 2017

ALEGORIE


De la început,
dintr- un târziu,
drum străbătut
am să rescriu.
Trece-voi frumosul,
culori de pe floare,
de la vis, mirosul
făr' de-asemănare.
M-oi găsi mireasă
cu Călin drept mire,
Mac, ca o crăiasă
sau ca o uimire!
Braţele-mi lejere,
lângă trup - silfidă,
'mpărţind mângâiere,
sărut - zaharidă ...
Cerul angelesc
verdele atinge,
flăcări roşii cresc,
vâlvătaia-ncinge,
Bătăi ce se scurg
în aripi ce zboară
din zori în amurg
- zbor ce înfioară.
În incandescenţa
soarelui din noi
găsim chintesenţa
- întregul din doi.
...............................................
Râs de zână, fără poate,
ne-a născut a-i fi măsura.
Uroborul timpul roade
şi se dă în cerc de-a dura ...
Învârtind a ei baghetă
din fulgi albi de păpădie,
Zâna, basmul îl repetă ...
... Alt poem alegorie ...
21 sept. 2017
Mara Emerraldi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu