ASCULTĂ

Ascultă,
aceleaşi vorbe am să ți le spun,
şi-am să te mint frumos ca altădată,
dorirea voi să-ți fiu, licoarea aşteptată,
în ora ta de aur, secundele-ți adun.

Ascultă,
vorba-mi să îți fie ziua cea senină,
în zările întinse, voi, tu, să mă găseşti,
să-ți fiu bobocul sângeriu ce-l înfloreşti
sau frunza ruginie căzută pe inimă.

Ascultă,
în tine, zideşti facerea mea - coreu,
cum inima-ți floarea în roş încinge,
o patimă de foc ne arde, ne prelinge,
în ceasul metafizic spre-a fi unul mereu.

Ascultă,
clădi-vom nisipul nostru de timpuri arămit
ca o ivire ruptă din mirare,
aceeaşi inspirare - respirare
-a petalelor de jar ce-au 'nsuflețit un mit.

2 septembrie 2017
Mara Emerraldi