URMA GÂNDULUI

URMA GÂNDULUI

De la naştere,
un gând
de a lua crucea la spinare,
de-atunci
se trăieşte în umbra ei.
Accepțiune
cu zvârcoliri de răzvrătire,
contopire cu umbra
ajunsă iubire necondiționată.
O ciudățenie e faptul că
sinusoida vieții
- urcuşuri, coborâşuri -
face
să se încheie un ciclu,
adică,
un cerc.
Un cerc, altfel,
cu ,,a fi'',
,,pe muchie de cuțit''
cu vârfuri ascuțite
- ironie deplină,
să se ajungă
- zice-se:
,,pe cele mai înalte piscuri''.

Pâna la urmă
nu mai e umbra,
nu mai e umbră
nu mai e crucea,
nu mai e crucea
nu mai există
,,sunt''.
Până la urmă ramâne ...
urma ...
a cercului ce-am fost.

17 august 2017
Mara Emerraldi