STARE

Ca statuia împietrită,
De iluzii amorțită ...
Timpul, vremuri a creat
Vremuri, ceas de reparat ...

Ce-i în spate e trecut
Omu-n roata de demult,
Cu vorbe neterminate,
Unități de timp călcate ...

Cuvinte gata să spună
Tot ce sufletul adună,
Cât, pe unde a umblat,
Când dormit-a ce-a visat ...
..............................................

- Vino, vântule, m-adie,
Răsuflarea-mi reînvie!
Leagănă-mă ca pe-un mac,
Ca pe-o frunză de copac!

Firul macului presără,
Să-nroşesc câmpul de vară,
Lacrima-mi curgă petale,
Peste verdele din vale.

Mă vrăjeşte cu o boare,
'Nalță-mi sufletul spre soare,
Aripi roşii să-mi deschid,
Universul să-l cuprind!

La un corb îmi du tăcerea,
Pana-i neagră scrie-mi vrerea,
Să-mi deschidă larg portal,
Pasu-mi calce în astral ...
........................................................

În balans se-nvârte roata,
Când la stânga, când la dreapta ...
Deapănă firul născut,
Om prin lume ce-a trecut.

Ca alean fiindu-i vântul,
Frate bun, ştiindu-i gândul,
Vântul, dorul, visele,
Măsurându-i clipele ...

6 august 2017
Mara Emerraldi