IUBITE ...

Iubite,
a înțeles nemărginirea
tăcerea noastră de acum,
cărări ce duc spre-acelaşi drum,
Eu, vale-nvăluită-n fum,
Tu, cânt ce ține nesfârşirea.

Iubite,
baladă pentru ciocârlie
pui strunelor de la vioară,
ofrandă-n răsarit de vară,
dusă pe-aripa care zboară
gingaşei flori, fiind solie.

Iubite,
dorul aprins înfioară firea
în sărbătoare de lumină,
un anotimp dorit să vină,
inundă-a macului grădină,
prinos de taină, înflorirea.

Iubite,
cuprinsa zare nesfârşită
în ritual de venerație,
aude-aceeaşi incantație,
aceeaşi sfântă exultație,
trăirirea-n roşu-mpărtăşită.

Iubite,
din negrul punct al veşniciei,
se-ntinde selenara noapte,
Eden cu mere roşii coapte,
lume de miere şi de lapte,
în Universul armoniei.

Iubite,
sfânt gândul tainic îi slujeşte
Cuvântului plin de ardoare
în cartea vieții. El e Soare,
de început şi de-nălțare,
când floarea inimii tânjeşte.

24 sept. 2017
Mara Emerraldi