Murind un om ne lasă moştenire,
Tu, vrând-nevrând, preiei a lui povară
Şi oricine eşti , chiar de la zămislire
Cari o durere, ce nu vrea să dispară.
Duci cruce-atâtor generaţii ce se duse
---Suntem balanţă cea universală .
Pe trup de humă vertical sunt puse
Ca pentru zbor, de-ntinzi, braţe pe-orizontală.
Bogat, sărac, căuşul palmei taler
Îl facem s-adunăm averi, gunoi... iluzii.
Rege, paiaţă în viaţă eşti jongler,
Când viaţă-ţi e durere în extaz, confuzii.
Te-ntorci apoi de unde ai plecat,
Lăsând tot ce ai strâns la cel ce vine.
Povara dusă, ea te-a înălţat
Prin coborâre ; te-ai găsit pe sine .
23 aug 2015
Mara Emerraldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu