SĂRUTUL NEMĂRGINIRII

A plâns nemărginirea,
iubite,
după paşii noştri
ce ni-i plimbam pe ţărmul liniştii
a celui dintâi sărut ,
unde zborul clipei
a rămas înţepenit
captiv
în valul ecoului
ce zbate continuu
malul însetat
de îmbrăţişarea fiorului,
după care tânjeşte,
de la comiterea păcatului
în care ne-am îmbăiat
prin dulcea-ne cădere.

O, Eva,
ispită,
ajunsă să cerşeşti
îmbrăţişarea,
care te luminează ca farul
de pe malul
ce nu se mai satură
nicioadata
de sărutul umed al ...
nemărginirii !...

O, Adam,
ispitit,
ce ai primit cunoaşterea
jertfindu-te
pentru a simţi nemărginirea
Luminii
prin iubire !...

O, tu ,
nemărginire,
care strângi la pieptu-ţi
lacrimile,
pentru aţi face val
plin de dorinţa
împlinirii !...

Mara Emerraldi