...SPRE INALTIMI

Din arşiţa gândului urc către stele,
Crampeia-mi trăirii rămână-n vecie.
Ale vieţi-mi năluci, dorinţi efemere,
Rămân aşternute pe albă hârtie.

Prieten mi-e versul, imperfect conturat,
Pecetea Cuvântului luminând orizonturi.
Silabe-ale Iubirii ce-au desfătat,
Fiinţă-mi de humă si de anotimpuri.

Mă-nalt tot mai sus,....mai sus,....şi mai sus !
Ce mic-apar, eu ! Ce mică e lumea !
Rămas este gândul, cuvântul cel spus,
Pe-a aripei timp ce îmi trece vremea !

11 iunie 2015
Mara Emerraldi