Îmi curg gânduri pe chip
şi mă exfoliez
până rămân cuvânt,
ca la început .
O dorinţa...
O speranţa...
împletite în ...
,,a fi sau a nu fi"
rascolest măruntaiele ceţii universale,
spre a găsi lumina
ascunsă dincolo de Ra.
Găsesc, undeva,
butoiul lui Diogene,
cel ce a dus viaţă de câine,
păstrând dispreţul suveran,
în esenţă animalic,
iar cinismul lui pus amprenta
tocmai pe...
Alexandru cel Mare .
Îmi curg gânduri pe chip...
Mă trezesc cu mine însămi,
un model ce nu poate fi exemplu,
nici al sincerităţii
şi nici al adecvării
între idee şi viaţă .
Îmi curg gânduri pe chip,
în vreme ce ceaţă se risipeşte
peste Styx ,
limpezind orizontul ,
încremenind veşnicia
în Lumina .
A răsărit Soarele !
Mara Emerraldi
16 sept 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu