Aş fi putut să fiu cine nu sunt
Un gând frumos---ajuns caricatură.
De când mă ştiu născut-am din cuvânt...
Şi-s plămădit din carnea lut-natură.
Se duse vremea... Zâmbeam şi la luceferi,
Când timpul mângâiam sau îl trăgeam de barbă.
Acum, bătaia vântului alină ochii teferi,
În vreme ce-s ascuns şi plâng mocnit în iarbă.
Aş fi putut să fiu un zâmbet,
Dar lacrimă-l opreşte să apară...
O, cum doare forţă unică de rânjet,
Schiţând din univers o viaţă liniară !
Ah, nici măcar în vers nu îmi găsesc aleanul !
Unde e frumuseţea din lumea ce-o priveşti ?
Muscand din firul ierbii mi-ndepartez amarul,
Prin mozaic, prin umbre, prin lumile cereşti.
Mă caut în culoare în sunet şi în pace.
Ascunsă-i fericirea-n momentul ce-l urzesc.
Prin carne-mi curge timpul secundele vivace,
Din inima-mi cresc maci...ei viaţă înfloresc.
Ajuns, acum, să fiu o floare --- cea de mac,
Din vechiul timp, eu, dragostea vestesc
Simbol şi-al morţii ---al gurilor ce tac.
...dar toate sunt din cursul cel firesc.
Mara Emerraldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu