ŞI-ATUNCI ...

Cuvintele
în toată elocuența lor
au preferat să lase ploaia să vorbească.

Şi-atunci ...
îmbrățişez cerul
să-ți curgă toată iubirea mea.

Ridic mâna şi mângâi norii
iar aceasta mângâiere va fi coborâtă
pe frunza din calea-ți
- atingere înmiită de
tandrețe şi dorință ...
pe frunte ... ochi ... pe fața toată ...

Şi-atunci ...
strâng stropii şuvoi,
covor să-ți facă,
tălpile să ți le cuprindă,
urma să-ți sărute.

Ploaia-i binecuvântarea gândurilor
ce-au zburat spre tine
- coborâre din înalturi
spre palparea simțurilor,
trăirea-mi.

Şi-atunci ...
ploaia-i îngerul ce te-nsoțeşte,
te-ocroteşte
curățând lumina dobândită din născare ...

Şi-atunci ...
pentru mine ploaia
vobeşte fenomenul iubirii.

3 iunie 2016
Mara Emerraldi