METANIA

Am să-ți roiesc săruturi de toamnă
pe frunze de castan,
în calea-ți se-aşeze, 
tu,
vânt ce le desprinzi
spre nălucirea tânjită.

De dincolo de vreme
crească în noi jocul trăirilor
- toate câte au fost strânse
într-o respirație cu puls -
pornire din voința fiorului
dintâi.

Şi-atunci,
îți voi ridica obelisc al iubirii,
într-o clipă de inspirație,
metania.

...cădere
în veşmânt de aur.

10 sept. 2016
Mara Emerraldi