Uneori,
aş vrea să pun trei puncte de suspensie,
să rămână
undeva ... acolo ...
o scârbă colosală
şi-un dezgust imens ce mă cuprinde
față de aşa zisele lecții
- lecții de viață,
lecții ... de lecții -
în care se întinează, clar, o naivitate
în toată splendoarea ei,
fără margini,
aproape de extazul prostiei,
clădită ,,din'' şi ,,pe'' vise.
aş vrea să pun trei puncte de suspensie,
să rămână
undeva ... acolo ...
o scârbă colosală
şi-un dezgust imens ce mă cuprinde
față de aşa zisele lecții
- lecții de viață,
lecții ... de lecții -
în care se întinează, clar, o naivitate
în toată splendoarea ei,
fără margini,
aproape de extazul prostiei,
clădită ,,din'' şi ,,pe'' vise.
În trecerea meteorică prin
această comedie,
la braț cu acea naivitate,
până la urmă prostească,
într-un iureş de ...
vise colorate şi speranțe,
- o realitate dureroasă,
cu zâmbet tâmp și strâmb -
se găseşte oriunde, oricând
câte o mână a împrăştia gândurile,
într-o mângâiere perfidă de alint.
această comedie,
la braț cu acea naivitate,
până la urmă prostească,
într-un iureş de ...
vise colorate şi speranțe,
- o realitate dureroasă,
cu zâmbet tâmp și strâmb -
se găseşte oriunde, oricând
câte o mână a împrăştia gândurile,
într-o mângâiere perfidă de alint.
Și-atunci,
la acel ,,uneori”
pun cele trei puncte
- adagio suspans -
semn al naivității nedisimulate.
la acel ,,uneori”
pun cele trei puncte
- adagio suspans -
semn al naivității nedisimulate.
12 septembrie 2016
Mara Emerraldi
Mara Emerraldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu