TIC- POEM -TAC

Din orologii s-au sculptat poeme
de dincolo de punct,
de dincolo de timp, 
de dincolo de vreme,
care din moarte prins-au formă în cuvânt
de-atunci - de mult,
de mai aproape...
în ce sunt...

Când soarele-a apus norii au lăcrimat.
Eu am ieşit prin ploaie râzând,
ploaia plângând m-a 'mbrățişat...
un strop... alt strop...
pe toți cât am putut,
o-mbrățişare luuungă
precum un lung sărut...

Sau cum un sfânt ce ziua îşi aşteaptă
din curgerea de vremi,
din lacrima-nțeleaptă,
ce-a modelat un cuget
prin anotimpuri - straie
lipite de un trup
- cuierul din odaie ...

Toate se scurg în intervalul de tic-tac.
Ca un copac
în toamnă mă îmbrac
şi-am să mă pierd...
într-o îmbrățişare desfrunzită...
Tic- ... a-nceput poemul
-tac... clipa e gătită...

15 august 2016
Mara Emerraldi

Din orologii s-au sculptat poeme
de dincolo de punct,
de dincolo de timp, 
de dincolo de vreme,
care din moarte prins-au formă în cuvânt
de-atunci - de mult,
de mai aproape...
în ce sunt...