IUBEȘTE-MĂ

Iubește-mă ca pe toamna în care
În hârjoană eram doi nebuni,
Tu și eu numai dor și minuni,
Răsărit de lună ... de soare.

Iubește-mă, sunt flacără vie,
În al toamnei decor sunt o frunză,
Tablou ce mă are drept pânză,
Unde tu desenezi o făclie.

Iubește-mă ca pe timpul din basme,
Sunt uimire, acel ,,niciodată”,
Emoția nostră, iubire brodată
Din celestele lumi și fantasme.

Iubește-mă ca pe-un gând de-nălțare,
În brațe mă poartă ca vântul,
Sărutu-mi să-ți fie veșmântul ...
Eu, frunza de dor ce-ți cad la picioare.

Mara Emerraldi