AUTUMNALĂ

Sufletul mi-e plin de verde,
trupul prinde-a ofili
într-o toamnă ce se vede
cu frunze a mă-nveli.

Slab căldura se răsfrânge
în văzduhul plin de vară
iar lumina se prelinge,
se topește până-n seară.

Versul meu de poezie
cântă anotimpu-n care
într-o zbatere târzie
orice frunză cade, moare ...

Și se-așează cu speranță
'ntr-un covor de flăcări vii,
un dans plin de 'xuberanță ...
Unde ești? De ce nu vii

În înalturi a ne-ascunde
- entități întru iubire?
Ne vom pierde în secunde,
-n clipe lungi, fără de știre ...

Pe-a altarului albastru
să ne ridicăm culoare,
tu, Luceafăr - mândru astru,
eu, un mac - înflăcărare ...

11 septembrie 2016
Mara Emerraldi