luni, 20 martie 2017

FINAL RETORIC


O, de iubire cât mi-e sete,
De cât frumos este în ea cuprins,
De mângâierea vântului în plete,
Cireşul înflorit ce peste mine-a nins!
Vai, cât mi-e sete de iubire!
,,Floare albastră'' spusă-n şoapte,
Din curcubeul plin de nemurire
Ieşit-a un tablou - opera firii-n noapte.
Izvorul clipelor de altădată
Ajuns-a de demult un dor scăpat,
Iar toată fericirea-ncununată
Strânsă-i în vas de lut, un vas crăpat.
Această lume e demult apusă,
Nici lupii nu mai urlă în pustiu.
Durerea ca o zdreanța e ajunsă,
O, basm ferice, din tine ce să scriu?
Rămas-a setea să-mi cutreiere ființa,
Să fie hrană rodului din toamnă.
Spre-nțelepciune-mi este năzuința ...
Iubirea ... fericirea ... ce înseamnă?
20 martie 2017
Mara Emerraldi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu