VREAU

Vreau să ating infinitul ! 
Vreau să-l mângâi când zbor,
când cerul îşi cerne pe oameni albitul
al meu gând să plece pribeg călător !

Sinusoidă e drumul ce duce
şi vrerea mi-o urcă, coboară apoi,
în a vântului roză, în centru-n răscruce
găsesc infinitul. Se-ascunde de noi.

Coloana îi pleacă din mâna de sculptor,
surprins este timpul uşor strangulat,
iar cugetu-i este de prinţ judecător,
,,a fi" este verbul în lemn conjugat.

Seva din lemn--- infinitul cu minus
hrăneşte-al sau suflet şi-al meu ne-nţeles,
drepte tangente şi funcţii de sinus,
s-a jarului cal din a basmului mers.

Un mers ce-i parcurs pe-a cercului roată
pe inelele pomului ce creşte din noi
genealogic se-ntinde , pulsul îl poartă
din terminus punct spre raiul deapoi.

Mara Emerraldi