ASCULTĂ ŞI TACI

Ascultă şi taci, cum toamna dezbracă 
Copacii de viaţă, cu somn îi împacă,
Timpul ce curge acum e-ncruntat,
Ascultă şi taci, i-al nostru păcat !

Ascultă şi taci, cum frunza ce pică,
Se-mbracă-n lumină de-amurg ce ridică
Asfinţit de culoare frumos pastelat,
Ascultă şi taci, i-al nostru păcat !

Ascultă şi taci cum ploaia-n geam bate,
Când ziua îşi ia vesmântul de noapte,
Iar ramu-nverzit, acum vrej uscat,
Ascultă şi taci, i-al nostru păcat !

Ascultă şi taci al păsării zbor,
Ce pleacă, pluteşte, e-un gând călător,
Un gând ce se lasă de zbor mângâiat,
Ascultă şi taci, i-al nostru păcat !

Ascultă şi taci, cum vântul rosteşte,
A noastră iubire, ce o povesteşte,
Văzduhului toamnei îmbălsămat ,
Ascultă şi taci, i-al nostru păcat !

Ascultă şi taci, că psalmul îl cântă
Natură întreagă, prin toamnă cuvântă...
A noastră rostire-a descătuşat
Iertarea tăcută l-al nostru păcat.

Mara Emerraldi