AUR DE TOAMNĂ

Măritul codru-și ia mantaua aurie,
După o vară-n soare totul se pârguieste.
Se trece timpu-n aur pe dealuri și pe glie,
E toamnă. Nouă ni se dăruiește !

Măritul codru-și ia mantaua aurie,
Copacii-și leapădă de-acuma haina verde,
Iar câte-un răzlețit pe deal pare-o faclie,
Prin galbenul porumb omul se pierde...

După o vară-n soare totul se parguieste.
Coroana de stejar abdică cel mai greu.
Pe fruntea toamnei se-așează, strălucește...
Doar bradul stă de veacuri tânăr mereu, mereu.

Se trece timpu-n aur pe dealuri și pe glie.
Sudoarea de pe frunți uscată e de vânt.
Miros divin de struguri din via ruginie
,,Mulțam" ridică-n slavă, spre cer de pe pământ.

E toamnă. Nouă ni se dăruiește !
Metamorfoză de smarald ce ambr-ajunge,
Când Ra topindu-se natura poleieste,
Până ce norii gri incep a plânge...

Mara Emerraldi