NU MĂ UITAŢI

Nu mă uitaţi,
ci îmi trimiteţi dorurile voastre,
pe-a lacrimei uscare,
s-o sorb,
ocean să-mi fie de visare,
care străluce-n razele de soare !
Rămână-vă doar sarea din picătura mică,
să strângeţi cristalele
rămase-n urma-i
pe un obraz
ca marmura de albă.

Nu mă uitaţi,
căci nu mă chem uitare,
ci am rămas cu voi,
în pulberea de sare!

Acum,
să-mi daţi numele florii
ce-şi ţine mărgăritarele îndreptate
spre inima şi sufletul vostru,
şi-alături de albul praf
să ştiţi
că mă mai puteţi simţi inspirând parfumul lăcrămioarei.

Mă mistui odată cu flăcările toamnei,
iar până-n primăvară
mă va arde zăpadă iernii
din care voi păstra culoarea
până-n anotimpul meu
ce va să vină...
eu să îmi fac veşmânt curat
pentru botezul renaşterii în voi,
fiind amintirea
de care o să aveţi grijă,
ca de cea mai scumpă comoară !

Nu mă uiţi,
voi fi pheonix din cenuşa dansului morţii !

3 nov 2015
Mara Emerraldi