DILEME

Câtă nemărginire de dincolo de noi
Şi câte universuri, oglinzi ce-s paralele !
Încorsetaţi în griji ajungem drept gunoi,
În vintrele ţărânei ajunge-a noastră piele.

Din mintea luminată din fulgere de gânduri ,
Cuvântul inimii pleacă în sus, mai sus.
Dorinţe, idealuri, măriri fără de rânduri,
Inclus măruntul mult, dar  tare greu de spus .

Lapsus ce nu dă pace, ce-ntruna zgândăreşte
Spectacolul terestru--- suportu-i pe-o corună,
Misterul vieţii-al şti, adâncuri scormoneşte,
Taine spre-a dezlega, omul se pune-arvună .

Idei amestecate-n cercetători lunatici,
O gloată de atomi din microunivers,
Triumfători îşi poartă victoria, emfatici...
Un rezultat ce-ajunge banalul fapt divers...

Şi fiecare stea ce pentru noi se naşte ,
La fiecare scâncet ce sună prima dată,
O Tinkerbell aievea din zâmbete renaşte,
Mama fiindu-i Eva, făcută dintr-o coastă.

Numele lui Adam purtat e peste timp
De Făt-Frumos chemat din mărginirea zării.
Timp-spaţiu străbătu 'mbracandu-le în nimb,
Din Valea interzis-auzind glasul chemării.

Paşii grăbiţi se-ndreaptă tainic spre alte sfere,
Cu mintea sprijinind marea boltă cerească .
Scânteia din amurg ofrandă să-i confere
Fecioarei, care vrea traseu-i să-nsoteasca.

Astfel, scriind istorii cu micile destine
Prinse în colivii,  la zbor ele visează...
Coloana-n infinit ce soarele-l susţine
Lumina şi căldura-n adânc reverberează .

......................................................................................

Puncte materiale-n destine în mişcare,
În demonstraţii stranii din ample teoreme,
Aplauze finale, minune şi splendoare,
La figurat sunt toate dileme în poeme .

22 nov 2015
Mara Emerraldi