ÎN TOAMNA ASTA AM AJUNS... CUVÂNT

În toamna asta prea multe emoţii funeste ! 
Prea mult foc pe-afară şi jar în suflete ! 
Durere atroce, ce pute de la distanţă a măcel. 
În toamna asta, oameni pier în jocul puterilor. 
Emoţii de toamna cu miros de ars şi cenuşă, 
De-atâta foc, ce nu-i din frunzele portocalii. 
E-a iadului clocot, în care suflete pure 
Se-nalţă odată cu rugi îndreptate spre cer. 
De mult preabine se-ntoarce spre semăn cu ură 
Acel ce în jocul nebun al plăcerii se crede un alt Dumnezeu. 
Hrăneşte cu plumbi plăpânda făptură, 
Să-i tragă la cantar dragostea de frate, 
Când rânjind şi-o împarte la masa ruletei ruseşti. 
De nu-s eu în bătaia puştii, e mama... 
E tata ... ce se topesc ca fulgul zăpezii 
De căldura dragostei ce mi-o poartă în ei, 
Uitând că-s din a credinţei lut însufleţit. 
Perduti de iubirea divină, doar fraţii ajung 
Din zmei, acele unelte dezorientate... 
Şi merg pas cu pas pe drumuri de-atei. 
În toamna asta ne unim în durerea norilor gri, 
Ce plâng obida noastră, privită de sus, 
Dăruind-o ca un leac, spre înnodare-n barbă, 
Spre scurgere-n pământul din care ne-am rostit...

În toamna asta am ajuns... Cuvânt.

15 nov 
Mara Emerraldi