POETULE ...

Poetule, adună-ţi, tu, degrabă rimele 
Şi îţi măsoară paşii pe hârtie, 
Priveşte şi surprinde de-aproape clipele, 
Apoi, aşternele frumos în poezie !

Să treci acolo, cum zboruri de cocoare 
Roata când o-nvârt, înnoadă sus pe cer, 
Zâmbetul timpului, în raz cea de soare, 
Şi-odată cu acesta, al vieţii lung mister .

Poetule, să treci, tu, cântul doinei de alean 
Şi jalea ei de ai s-o poţi reda 
Să-i scrii credinţa, cum are-orice mirean ! 
Să scrii, să vadă cerul şi cine-o mai vedea !

Să cânţi în versul tău, o, drag poet, 
Cum bucuria celor doi iubiţi 
Ajunge subiectul unui nou cuplet, 
Ce par de-o veşnicie-ndragostiti.

Ştii, tu, poetule, furtuna s-o mai treci, 
Tabloul frunţii pe care norii grei 
Îi brazdă-n toamnă gânduri cu poteci, 
Echilibristică să faci de vrei, ori de nu vrei !

Poetule, să scrii tot ce-ai să crezi, 
Căci multe sunt de spus, aşa în scris... 
Timpu-mi s-a scurs... tu multe ai să vezi... 
E greu să fii poet... eşti ca şi un proscris !

15 nov 2015 
Mara Eemrraldi