CAII VERZI PE PERETI

Mi-am propus
să caut,
să umplu sufletele oamenilor,
fiecare după a lui trebuinţă !

De-acolo,
de unde muzica îngerilor sună,
e greu să prinzi caii verzi de pe pereţi,
să-i îmblânzeşti,
că să le poţi umbla prin coama nopţii,
pentru a-i vedea strălucirea de argint
--- asta numai dacă le-ai dat să mănânce din palmă,
jarul acela în care musteşte viaţa,
jarul din coloana cea fără de sfârşit,
ce se înalţă...
mai sus...
tot mai sus...
ca zborul unei păsări phoenix,
ce-şi poartă încă metamorfoza purificării.

Şi nu-i aşa,
că pe sunete celeste,
se pogoară prin foc,
în jurul cristelniţei lumii
menirea de a îmblînzi neastâmpărul hoatic,
spre-a-l domoli,
cum se aseaza cuminţi
zorii trandafirii a unei zile de primăvară,
în sufletul cel obosit
de-atâta căutare de sine ?
Şi nu-i aşa,
că din atâtea câte sunt
alegem,
de cele mai multe ori,
estetica urătului spre a găsi frumosul ?
Şi nu-i aşa,
că murim viaţa noastră,
spre a ieşi la lumină,
să putem vedea caii verzi pe pereţi
cum pasc din aurul soarelui ?

Nu-i aşa, că...
vrem să fim caii verzi pe pereţi ?

17 nov 2015
Mara Emerraldi