ADU-MĂ ÎNAPOI

Adună-mă-napoi din praful alb de stea,
Să fiu, eu, bucuria-n dulceața amintirii !
Tu, mă coboară numai, când luna va putea
Să lumineze tainic culoarea fericirii !

Pe raza ce-o cobor s-aștern zâmbet pe buze,
- Imaginea viorii cu cântu-i ne răsfață ...
Îmi vei strecura-n sânge mișcările-andaluze,
În care-oi fremăta de dragoste de viață ...

Al Terrei și Uranus, titan mă asaltează,
Din ceruri mă coboară la tine iar să-ți fiu
Un mozaic de gânduri, ce mintea-ți conturează ...
Iubite, mă așază în inima-ți sicriu !

Îmi voi schimba paloarea-n fluidul ce-ți clocoate
Năvalnic în artere, vulcan ți-oi arde trupul !
Ți-oi dărui iubirea din sfere-ndepărtate,
Noi, astfel vom schimba nisipul-timp și chipul.

18 martie 2016
Mara Emerraldi